AcasăDezvaluiriAncheteDe ce schimba Iohannis frecventa STS!

De ce schimba Iohannis frecventa STS!

Dupa ce a inghitit fara sa cracneasca  aroganta lui Mihai Razvan Ungureanu, Klaus Iohannis vrea musai sa arate ca nu este chiar copilul de mingi al serviciilor. Mai ales ca si-a mai luat-o odata in freza, dupa ce apucase sa se impauneze in fata apropiatilor ca, pana sa plece la Rio,  va decapita dintr-o lovitura pe sefii a nu mai putin de jumatate dintre serviciile secrete. Numai ca nici la Olimpiada nu a mai ajuns, si nici tupeu sa aplice „blitzkrieg”-ul promis nu a dovedit.

Generalul Marcel Opriş, greu de scos din sediul care găzduieşte „timpanul“ sistemului

Insa, pentru a–i salva imaginea de jucator, putinii consilieri care i-au mai ramas apropiati au pregatit o miscare prin care sa mai tina vii sperantele „iohanistilor” ca seful statului stie el ce face, chiar daca se misca mai greu. Asa ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, la Cotroceni se sopteste tot mai des despre „schimbarea frecventei la Antene”. Ceea ce ar inseamna schimbarea iminenta a generalului Marcel Opris, seful Serviciului de Transmisiuni Speciale. Proiect care ar fi putea fi, intr-adevar, interpretat drept un semnal ca presedintele este inca „viu”.

Generalul Marcel Opriş

Numai ca, pe de alta parte, si-a ales cam prost momentul, in conditiile in care rivalitatile din sistem s-au transformat intr-o bataie generala, precum cele din discotecile de la tara, unde fiecare da cu ce apuca in cine nimereste…

Klaus, fii barbat!

Cam acesta este pe scurt indemnul oamenilor presedintelui pentru locatarul de la Cotroceni. Cel care isi va petrece vara perpelindu-se la Neptun, de unde ar trebui sa ia masurile mult asteptate de unii cu privire la primenirea sistemului. Numai ca este greu de crezut ca, dupa ce a ezitat de cateva ori in acest sens, Iohannis va misca decisiv tocmai acum. Totusi, pentru a nu-si dezamagi si ultimii sustinatori, presedintele se pare ca ar fi acceptat sa dea un semnal ca nu este cu totul scos din jocurile subterane pentru controlul serviciilor secrete. Iar magareata se pare ca ar fi picat pe generalul Marcel Opris, seful STS fiind „alesul” pentru a fi sacrificat. Pentru ca, astfel, sa se mai poata trage de timp in cazul celorlalti sefi de structuri.

Pas cu pas

Asta cu toate ca, dupa cum sustin sursele noastre, de fapt doi sefi de servicii ar fi fost inclusi initial in acest prim „pachet” de schimbari. Numai ca unul dintre ei zici ca a rasucit din nou „ghiulul lui Rumburak” si a facut o noua „vraja” prin care sa scape, momentan, de trimiterea in rezerva. Insa in cazul lui Marcel Opris se pare ca pana si „proiectia” privind calcului pensiei a iesit una multumitoare, asa ca este posibil sa asistam la „primul pas” facut de Iohannis, dupa aproape doi ani de mandat, pe acest spinos drum al primenirii conducerilor serviciilor secrete. Totusi, este foarte posibil ca, fie si in cazul debarcarii longevivului Marcel Opris, activitatea serviciului condus de acesta atata amar de vreme sa nu aiba de suferit, mai ales ca la conducerea operativa a STS se afla profesionisti pregatiti sa preia in orice moment conducerea. Mai ales ca, fiind vorba de un serviciu „tehnic”, aici numirile politice chiar ca nu prea ar avea ce cauta, important fiind doar sa fie lasati oamenii sa-si faca treaba pentru care au fost pregatiti.

Incendiul din Ciurel

Cu toate insa ca i-au calculat pana si pensia lui Marcel Opris, ramane demn de urmarit daca oamenii presedintelui vor si reusi de aceasta data sa-si duca planul la bun sfarsit sau vor repeta umilitorul episod cu Mihai Razvan Ungureanu. Pentru ca, daca nu l-au intrebat si pe Opris inainte daca vrea sa se pensioneze, s-ar putea sa aiba mari surprize. Cum au avut si cei care, exact in urma cu patru ani, deschisesera deja sampania pentru a sarbatori debarcarea considerata iminenta a generalului care se afla la conducerea STS inca din anul 2005! Numai ca, stranie coincidenta, tocmai in acele zile cand Opris parea incoltit de dusmani, inclusiv de cei din sistem, a avut loc ca din senin un incendiu in Ciurel. De fapt, a ars o cladire de pe Virtutii, aflata exact peste drum de sediul STS. Iar nimeni nu a mai indraznit sa se atinga de Opris dupa acest incendiu, despre care unii initiati ai sistemului zic ca ar fi putut fi un „paravan” pentru a se justifica astfel eventuala „distrugere” a unui centru de stocare cuprinzand o parte din formidabila baza de date a STS-ului. Acum, ca unii cred ca „arhiva” serviciului a fost de fapt bine „clonata” in urma acestui incendiu venit la tanc si astfel nimeni nu a mai indraznit sa-l mazileasca dupa aceea pe Opris este un scenariu pe care oamenii presedintelui pot sa-l ia sau nu in calcul. Mai ales ca, sa nu uitam ca acum, tot la o aruncatura de bat de acelasi sediu al „timpanului” sistemului, tocmai ce se construieste cea mai formidabila baza de date gazduita vreodata de Romania. Drept urmare, desi Iohannis a fost convins sa schimbe „frecventa” STS ca sa arate ca nu este chiar un „autist” in ale sistemului, ramane de vazut daca va si putea…

Nu sta in pensie!

Mai ales ca, spre deosebire de alti sefi de structuri care au fost atrasi de „portitele” legislative pentru primirea unor pensii mai mult decat onorabile, financiar vorbind, despre Marcel Opris se stie ca acesta chiar nu sta in pensie! Asa ca, un fin iubitor de arta  precum seful STS va fi greu de „momit” cu o biata  pensie, oricat de decenta ar parea aceasta. Ceea ce nu face decat sa fie si mai dificil de luat decizia finala a lui Iohannis de a deschide o veritabila „cutie a Pandorei” din servicii. Fara a o inchide repede la loc, cum a procedat Administratia Prezidentiala si cu Mihai Razvan Ungureanu, atunci cand a esuat mai lamentabil decat puciul din Istanbul incercarea de debarcare a acestuia din fruntea Serviciului de Informatii Externe. Serviciu care, atunci cand va putea, isi va plati cu siguranta politele fata de Cotroceni, mai ales cunoscut fiind orgoliul fara de limite al sefului SIE…

author avatar
Catalin Tache
2.989 afisari

2 COMENTARII

  1. Un adevarat profesionist,un om deosebit!! Viata lunga si sanatate,sa va bucurati de pensie Domnule General!! Ps..nu mai puneti ,,botul,, la tot ce se scrie,daca Dl. Opris avea ceva in ,,carca,, nu devenea ,,longevivul,, de astazi..

  2. Consilieri locali, primari, deputaţi, senatori, şefi de deconcentrate, politruci, piţipoance, miniştri, cumetri, gineri, cumnaţi şi veri ai băieţilor deştepţi, cu toţii alcătuiesc clasa penală a politicii româneşti. Se ascund în spatele vreunui partid şi ameninţă printre dinţi pe toţi cei care ar dori să le ia la puricat averile. Ei intră în politică din două motive: protejarea sau promovarea propriilor afaceri. Conştienţi că pârghiile instituţionale şi economice sunt în mâna clasei politice, aceştia aleg un partid politic în speranţa că afacerile le vor fi protejate de imixtiuni nedorite din partea organelor de control împotriva atacurilor altor competitori, dar şi că vor avea, la rândul lor, posibilitatea să atace pe alţi competitori. A.N.A.F. , D.N.A., corpuri de control, poliţii de toate felurile, toate astea sunt doar mici buzunăraşe la portofelul lor veşnic plin cu sute de mii de euro.Legitimaţi de vreun proces electoral obscur, uninominal sau pe listă, în care au mobilizat camioane întregi de pachete pentru magraonii de la periferie, politicienii penali se privesc, întotdeauna, pe ei înşişi, ca pe nişte lideri providenţiali. Ei sunt cei care vor veni să ne rezolve problemele, ei sunt nişte veritabili Mesia politici şi administrativi. Ei se consideră frate cu Hercule. Nişte semizei. Din nefericire, aceşti Hercule puşcăriabili îşi arogă însuşiri supraomeneşti. Şi, chiar dacă nu ar fi ele supraomeneşti, sunt dincolo de posibilităţile omului de rând. Dincolo de orice suspiciune sau atingere a legii. Pe ei Fiscul nu-i atinge, Poliţia se ruşinează în prezenţa lor, Justiţia e un obiect de sex televizat, iar opinia publică e doar un prilej de veşnică miştocăreală. În schimb, fără ei, primăria nu va mai funcţiona, consiliul local (sau judeţean) nu va mai avea buget, fără ei partidul va pierde alegerile. Ei sunt obiectul de adulaţie al babelor din cartier cărora le trimit lunar pachete alimentar-electorale şi al suburbiei noroioase pe care-o încântă de două ori pe an cu vreun concert de manele cu sâni dezgoliţi, bere şi mici. Din fonduri publice, evident. Fără scrupule. Fără niciun scrupul în protejarea propriilor interese, politicienii penali învaţă încă de la început cum să zâmbească în timp ce se înjunghie unul pe altul într-o veselie.Proveniţi din mediul talciocurilor şi al bişniţarilor de blugi arăbeşti, politicienii penali ar fi rămas pe veci nişte „valutişti” de cartier sau nişte fufe uscate înainte de vreme, pe la vreun coafor de duzină, dacă n-ar fi mirosit, magistral, direcţia politicii post-decembriste.Spirit gregar şi, adeseori, aventurier, ei caută în mod frecvent o recunoaştere publică pe care altfel nu ar putea-o obţine. Sunt, în acelaşi timp, şi detestaţi şi simpatizaţi. Ei nu sunt oile negre ale politicii, ei sunt însăşi chintesenţa politicii dâmboviţene.De obicei, parveniţi puri ai economiei de piaţă, politicienii penali îşi fac loc cu coatele la toate manifestările publice, etalând prostul-gust alături de bogăţie şi zgomotul alături de inepţie. Au micile lor trupe de susţinători plătiţi care, pe de o parte, îşi strigă propriile refulări, dar, pe de altă parte, prin adoptarea aceluiaşi stil, îi iau drept modele comportamentale.Ajuns pe vreo funcţie politică cu o treaptă mai sus de nasul lor veşnic căutător de oportunităţi, politicianul penal ajunge să îşi deformeze până şi modul de gândire: mica şpagă pe care o primeşte (pentru vreo punere ilegală în posesie) nu e altceva decât răsplata nopţilor sale de nesomn în slujba cetăţeanului; contractul favorabil (pe care-l primeşte nepotu-său pentru vreo livrare de energie electrică) nu e altceva decât o manifestare a pieţei libere; excursiile în ţările exotice (pe care le are cadou de la vreun interlop) nu sunt altceva decât binemeritatele perioade de odihnă după atâta trudă.Nimic nu este de-ajuns pentru politicianul penal: de la pachetul de cafea până la cardul cu suta de mii de euro, de la Rover-ul ultimul răcnet până la mielul de Paşte, de la bacalaureatul luat cu 10 de analfabetul de fi-su până la vila din Elveţia: nimic nu i se pare prea puţin pentru a se împăuna cu „succesurile” publice. Astfel îşi afişează potenţa politică: prin avere şi nu prin ştiinţă (sau, mai grav, prin conştiinţă!)Partidul ca scut anticorupţieSe ascund laş în spatele vreunui lider de partid mai îngăduitor şi flutură din spatele acestuia drapele şi doctrine politice pe care nici nu le pricep şi cu care se şterg pe picioare. Există, totuşi, o relaţie simbiotică între partid şi politicienii penali. Căci aceştia ştiu că partidul are nevoie de cât mai mulţi dintre ei. Partidul îi preţuieşte şi îi alintă pentru multele conexiuni economice, pentru contribuţiile electorale pe care le au la dispoziţie, pentru contracararea adversarilor politici dar, mai ales, pentru cantitatea de voturi pe care le pot pune la dispoziţia partidului. Căci forţa lor, valoarea lor constă în cantitate şi nu în calitate: în cantitatea de bani şi influenţa pe care o pot aduce.Ei îi cunosc şi se bat pe burtă cu toţi liderii de clan şi cu toţi mafioţii de generaţie nouă. Ei sunt sponsorii de bază ai partidului, ei sunt cei care influenţează numirile în funcţii, ei sunt cei care se iau în piept cu toţi „doctrinarii” şi „talibanii” partidului.Ei sunt cei care ridică sau coboară un şef de partid. Şi-atunci când chemările prea dese pe la Parchet le strică somnul dulce de la Monte Carlo, imediat îşi găsesc altă gaşcă politică, fie ea şi independentă, la care să se afilieze: din lipsă de identificare doctrinară, bineînţeles.Ţelul lor suprem este agăţarea contractelor cu statul. Aici pot ei să se desfăşoare în voie: firme-mamă, subsidiare, contractoare şi subcontractoare care mulg bugetele locale, judeţene sau naţionale. Borduri de înlocuit, şosele de întreţinut, săli de sport făcute la foc automat, energie electrică vândută de două ori mai scump, cărbune mai scump decât cel din Australia, autostrăzi construite în sute de ani, concesionări de gaze, apă, lemn şi marmură. Toate sunt visul de o viaţă al politicienilor penali. Câştigul posibil merită orice risc probabil.Şi-atunci când câte vreun jurnalist mai necopt la minte sau mai masochist se ia de viaţa lor, au grijă să-l aducă pe calea cea bună cu câte-un „agent de pază” sau vreun „doi-şi-un-sfertist”.În schimb, dacă-s formatori de opinie mai cunoscuţi, cu priză pe la vreo televiziune naţională de ştiri, au grijă să-i mai catifeleze cu câte vreun nou Audi A8. În definitiv, şi formatorii de opinie sunt oameni, nu? Şi-atunci când vreunul dintre „tulusi” se mai împiedică de ei cu câte vreun dosar de corupţie îi auzi ţipând ca din gură de şarpe: „făcătură, răzbunare politică, dosar instrumentat politic! Adversarii vor să lovească în partidul meu!” Şi, aicea tind să le dau dreptate: păi cum să nu fie aşa?Căci şi celălalt partid are penalii lui. Care, la rândul lor, au şi ei interesele lor de afaceri. Şi propriul electorat debusolat care trebuie îngroşat, că, doar mai avem si alte alegeri nu?

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

proger