Cazul Duicu se poate dovedi un simplu pistol cu apa fata de ”bomba” care este pe cale sa explodeze la varful clasei politice. Este vorba despre o ancheta complexa despre numirile suspecte in diverse functii de reprezentanti ai Guvernului in teritoriu, ocuparea respectivelor functii avand loc in urma organizarii unor adevarate licitatii „cu strigare”.
Din informatiile intrate in posesia noastra reiese ca mai multi fosti sau actuali prefecti si subprefecti si-ar fi cumparat pur si simplu functiile, negocierile pentru sumele care trebuiau virate protectorilor politici avand loc ca la piata, cu targuiala de rigoare. Iar dupa cum sustin sursele noastre, itele „targului de prefecti” duc inclusiv la fostul ministru de Interne, chiar daca Radu Stroe avea obiceiul sa poarte tot felul de discutii „periculoase” nu la biroul de la MAI, ci la cel detinut la subsolul din sediul PNL.
„Buncarul sovietic”
Dupa cum „National” a dezvaluit in exclusivitate, pe vremea cand detinea portofoliul ministerului de Interne, Radu Stroe a fost interceptat pe Legea sigurantei nationale purtand unele trataive cu iz mai mult comercial decat politic. Din acel moment, speriat ca DNA se afla pe urmele sale, Stroe a preferat ca toate discutiile sensibile sa le poarte in ceea ce denumea „buncarul sovietic”. Este vorba despre biroul pe care il detinea ca vicepresedinte al liberalilor si pe care il considera pe deplin securizat, fiind la subsolul sediului PNL, cu pereti grosi si o usa pe masura. Iata insa ca masurile de siguranta luate de fostul ministru de Interne s-ar putea sa nu-i fi fost de folos, din moment ce mai multi beneficiari ai sprijinului acordat de acesta au ajuns sa se laude prin teritoriu ca sunt oamenii lui Stroe. Iar cum in unele cazuri laudele lor chiar s-au adeverit, acestia ajungand prefecti sau subprefecti si fiind felicitati la instalarea oficiala pe functii chiar de catre cel care i-a propus. Adica fostul ministru de Interne, Radu Stroe.
Cotizanti de profesie
Iar „profesionalismul” unora dintre demnitarii suspectati acum ca si-ar fi cumparat functiile ca la piata s-a vazut in scurt timp, prestatiile publice ale acestora fiind de-a dreptul jalnice. Ceea ce i-a si facut pe mai marii din Guvern sa le ceara de urgenta demiterea. Numai ca, invariabil, s-a renuntat la aceasta idee, dupa ce se afla ca acestia sunt „cotizanti” de profesie. Culmea este insa ca unii dintre acestia au ramas pe pozitii si dupa ce Radu Stroe a fost, in cele din urma, indepartat din fruntea MAI, ceea ce face ca ancheta in derulare sa devina cu atat mai interesanta.
Cine da mai mult?
Iar daca in alte dosare de trafic de influenta se faceau numiri cu dedicatie pentru anumite persoane, in ceea ce priveste reteaua transpartinica formata din mai multi lideri politici si inalti functionari din MAI si implicata in numirile ilegale de prefecti lucrurile stateau cu totul altfel. Practic, se stabilea doar „tariful” pentru un asemenea post, in functie de importanta judetului care urma sa fie pastorit, fara sa mai conteze numele celui care achita suma ceruta. Ce-i drept, s-au iscat si neintelegeri, mai multi doritori vrand musai aceeasi prefectura. Ceea ce a dus la organizarea ad hoc a unor adevarate licitatii, pentru a fi instalat prefect cel care da mai mult. Astfel, cei aflati la „butoanele” numirilor au beneficiat de castiguri suplimentare nesperate, dar aceasta este doar partea plina a paharului. Pentru ca procurorii se bazeaza acum pe dorinta de razbunare a pierzatorilor, dintre care unii au trebuit sa se multumeasca doar cu cate o functie de subprefect. Asta dupa ce nu au mai facut fata concurentei financiare, unii oprindu-se chiar dupa prima strigare de 800.000 de euro, cat se pare ca a fost pretul de pornire al unei astfel de licitatii.
