Vicepremierul Borc, „sageata” multinationalelor!

Atunci cand a decis sa intre in guvernul tehnocrat format de Dacian Ciolos, Costin Borc castiga la subsidiara din Romania a multinationalei Lafarge aproximativ 20.000 de euro pe luna. In timp ce sotia rotunjea veniturile familiei din banii incasati pe terenurile date in arenda. Si, totusi, omul care s-a aflat in conducerea uneia dintre cele mai importante companii din lume aproape ndoua decenii a acceptat sa renunte la aceasta pozitie extrem de bine remunerata pentru un salariu bugetar de 20 de ori mai mic.

Desigur, poate amintirile politice de pe vremurile cand era seful de Cancelarie al fostului premier Radu Vasile sa-l fi rascolit pe Borc atat de mult incat acesta sa fi acceptat sa schimbe macazul unei cariere de succes in privat pentru hulitul rol de ministru bugetar, fie el si unul tehnocrat. Numai ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, vicepremierul lui Ciolos pare sa nu fi reusit sa se dezbare de comportamentul de CEO, functie pe care a detinut-o atata amar de vreme. Pentru ca altfel nu se poate explica stradania vicepremierului, care detine si portofoliul Ministerului Economiei, de a sluji atat de intens cauza multinationalelor.

Pentru ca Borc este suspectat de catre colaboratorii si subalternii sai ca pur si simplu le forteaza mana pentru ca marile companii internationale sa fie trecute in „pole position” fata de companiile romanesti de stat sau fata de reprezentantii capitalului autohton. Sau, daca exista si explicatii de alta natura, atunci cu siguranta acestea se regasesc in rapoartele informative ale structurilor statului roman.

Se joaca la rupere

Dupa cum sustin sursele noastre, in ultima vreme s-au inmultit simtitor semnalele de alarma trase de catre diversi membri ai conducerilor unor importante companii de stat, care s-ar fi plans structurilor informative ca la Ministerul Economiei „se joaca la rupere”, vantul batand numai in panzele multinationalelor. Multinationale care ar face un presing tot mai intensiv pentru a intra, sub diverse forme, in actionariatul putinelor „perle” care au mai ramas din „coroana” economiei romanesti de stat. Dar, totusi, obiective ca Portul Constanta, Compania Nationala de Aeroporturi Bucuresti sau TAROM raman, nu-i asa, extrem de atractive. Mai ales atunci cand „petitorii” sunt tocmai concurentii directi, reprezentanti ai multinationalelor care ar forta sa ia, pe mandatul tehnocratilor, cam tot ce mai este de luat. Iar cum in atributiile vicepremierului Borc intra tocmai gestionarea tuturor acestor domenii de activitate, normal ca spriritele s-au inflamat cu atat mai mult cu cat acesta este banuit a tine tot mai fatis partea multinationalelor.

Ordonante cu bucluc

Desigur, exista si varianta ca toate aceste acuze sa fie rodul unor nemultumiri personale ale celor care risca sa-si piarda functiile detinute. Chiar si asa insa, mai mult ca sigur structurile tot vor verifica in amanuntime rapoartele si denunturile primite, mai ales ca multe din companiile asupra carora se vehiculeaza ca se incearca o preluare fortata tin intr-o anume masura si de domeniul sigurantei nationale. Oricum, functionarii care devoaleaza aceste jocuri de culise sustin ca in „laboratoarele” guvernului tehnocrat aflate in subordinea directa a  vicepremierului Costin Borc tocmai ce se pregatesc niste ordonante de urgenta buclucase, prin care multinationale avand „firmele mama” in Germania si Franta ar reusi sa-si faca rost de „capetele de pod” de care aveau nevoie pentru a prelua apoi cu totul companiile „tinta”. Sau, mai rau, pentru a-si anihila astfel pur si simplu concurenta.

Posturi la schimb

Mai mult chiar, se pare ca exista inclusiv  „scurgeri de informatii” privind faptul ca unii dintre oamenii din administratia centrala care sustin viziunea ministeriala a vicepremierului Borc ar fi deja cu sacii personali suiti in carutele multinationalelor care le-ar fi rezervat posturi de conducere dupa ce se vor satura sa mai traiasca din mizerele salarii bugetare. Ceea ce ar pune intr-o cu totul alta lumnina tot acest scandal. Mai ales ca adeptii multinationalelor invoca un precedent controversat, cel al fostului cancelar Gherard Schroder, care a condus guvernul intre 1998 si 2005, perioada in care a fost acuzat de nenumarate  ori de ”fraternizare” cu autoritatile ruse. Si imediat dupa ce a parasit conducerea guvernului, Schroder a fost angajat de catre colosul rus Gazprom drept consilier, cu un salariu urias, de 1,5 milioane de euro anual. De asemenea, Schroder a devenit consilier si pentru alte companii private precum Ringier AG sau North European Gas Pipeline, dar si expert al Comitetului pentru Europa al influentei Banci Rothschild.

Si uite cum, daca informatiile primite de catre structuri se adeveresc, modelul Schroder ar putea fi preluat si de catre unii tehnocrati care, dupa incheierea mandatului, s-ar putea instala la varful organigramelor unor multinationale cu importante afaceri in tara noastra. Inclusiv in conducerea companiilor romanesti pe care acestea ar urma sa le controleze, fie si indirect.