Peripetiile marelui om de televiziune Tudor Vornicu in Etiopia, provocarile profesionale si pretentiile Elenei Ceausescu, toate acestea au fost dezvaluite, in exclusivitate, de Smaranda Vornicu pentru “National”.
Desi este fiica unui om care a facut istorie in televiziune, Smaranda Vornicu a stat intotdeauna departe de lumina reflectoarelor. Cu toate ca e de o discretie desavarsita, Smaranda Vornicu ne-a povestit totusi aspecte inedite din viata parintelui ei.
“Termosul si punga cu mere, recuzita care a facut istorie”
Jurnalistul Tudor Vornicu era un perfectionist, “un caine in ceea ce priveste munca”. Asa isi caracterizeaza Smaranda Vornicu tatal. “Niciodata nu a avut comportamentul unui functionaras, avea o viziune capitalista asupra fenomenului media, pe care a incercat sa o implementeze in TVR. Emisiunea “De la A la infinit” a fost un concept absolut original in lumea televiziunii, fiind o emisiune transmisa in direct. Ambitia lui era ca sa ofere programe digerabile, desi avea resurse limitate si sa creeze echipe de adevarati profesionisti”, sustine Smaranda Vornicu, amintindu-si ca in perioada in care se inregistrau emisiunile pentru Revelion rar isi vedea parintele pe acasa: “Venea doar ca sa faca baie si sa se schimbe. Pleca in graba cu un termos de cafea si o punga plina cu mere, «recuzita» care a facut istorie in televiziune. Adevarul este ca pentru Revelion se filma foarte mult, pentru ca la viza se taia si mai mult. Rar s-a intamplat sa fie alaturi de noi in ultima noapte a anului, nu pleca din studio pana in momentul in care nu incepea discursul lui Ceausescu. Voia sa se asigure ca totul este bine”.
Elena Ceausescu, innebunita dupa “Frumoasa mea cu ochii verzi”
Tot legat de noaptea de Revelion, Smaranda Vornicu ne-a povestit ca din program nu putea sa lipseasca melodia preferata a Elenei Ceausescu: “Se pare ca ii placea foarte mult romanta «Frumoasa mea cu ochii verzi», desi ea nu avea ochii verzi. Ei bine, echipa de realizatori trebuia sa aiba grija ca, in noaptea de Revelion, melodia sa fie difuzata inainte ca sotii Ceausescu sa mearga la culcare”. Astfel de compromisuri erau obligatorii pentru ca lucrurile sa mearga bine in televiziune, sustine fiica lui Tudor Vornicu. “Dar chiar si asa, nu cred ca tata a facut cu mult mai multe compromisuri decat se fac in prezent in mass-media”, a concluzionat Smaranda Vornicu.
Se documenta saptamani intregi pentru un interviu
Pedant si elegant, Tudor Vornicu a reusit sa imprime aceste calitati asupra muncii lui. “Tata punea foarte mult suflet in tot ceea ce facea. Se documenta saptamani in sir inainte de a face un interviu, iar intrebarile nu erau niciodata banale. Dialoga la fel de usor cu personalitatile momentului si cu oamenii simpli. Avea darul de a-i face pe ceilalti sa se deschida, sa vorbeasca relaxati despre lucruri personale. Interviurile pe care le-a facut cu Amza Pelea, Nichita Stanescu, Ana Blandiana sau Silvia Ghelan, Margareta Pogonat, chirurgul Dan Setlacec au intrat in istoria televiziunii”, sustine Smaranda Vornicu, amintind si de intalnirile cu Charles de Gaulle, Georges Pompidou, Tudor Arghezi si Ernest Hemingway, pe care tatal ei le-a avut in perioada in care a fost corespondent Agerpres la Paris.
TVR = Tudor Vornicu si Restul
Cenzura si politica de stat i-au facut, in opinia Smarandei Vornicu, cel mai mult rau tatalui ei. “Avea un caracter foarte puternic, pentru el nu existau obstacole. Asta pana cand a fost indepartat de tot, situatie care l-a daramat pur si simplu. Lucrurile au inceput sa se degradeze incepand cu momentul in care Ceausestii au inteles ca tata devenise periculos de popular. Era practic un brand. Aparuse chiar si un banc «Toata saptamana vor, nu vor – Nicu, sambata – Vornicu». De asemenea, se facuse si o legatura intre numele tatalui meu si abrevierea TVR «Tudor Vornicu si Restul». Pe acest fond, intai s-a interzis sa i se mai vada fata la televizor, era filmat doar din spate. Dupa aia nu a mai aparut deloc, i se auzea doar vocea. In final, el doar scria textele si altcineva le citea. A suferit foarte mult atunci. Isi dedicase toata viata televiziunii, iar valoarea muncii lui era negata”, povesteste Smaranda Vornicu, mentionand ca fara Tudor Vornicu romanii ar fi ratat momente extraordinare precum aterizarea lui Neil Armstrong pe Luna. “A avut o contributie serioasa in legatura cu transmisia aselenizarii, pe care a facut-o impreuna cu Andrei Bacalu. Romania a fost singura tara din lagarul comunist care a transmis in direct”, a mai declarat Smaranda Vornicu, amintind ca parintele ei a fost si director coordonator al primelor editii ale Cerbului de Aur. “Legat de acest festival exista si o poveste foarte haioasa. Intr-un an, tata s-a gandit sa le faca o surpriza concurentilor. I-a urcat in autocare sa-i duca din Brasov in Poiana. Pe drum, masinile urmau sa fie oprite de indivizi deghizati in haiduci, iar toti pasagerii sa fie escortati in padure, unde se amenajase o masa mare cu slanina, branza, tuica etc. La un moment dat, l-a sunat pe tata un militian sa-l anunte ca, din greseala, a scapat un autocar cu turisti sovietici prin filtru. Va dati seama ce-a fost pe oamenii aia cand s-au trezit dati jos din autocare de niste indivizi inarmati. I-au impacat pana la urma cu palinca si mancare”.
Natura si sportul, marile pasiuni ale lui Tudor Vornicu
Chiar daca se dedicase trup si suflet meseriei de jurnalist, Tudor Vornicu incerca pe cat posibil sa nu-si neglijeze familia. “Nu puteam sa-mi doresc un tata mai bun. Momentele petrecute alaturi de el erau deosebite. Tata era un om enciclopedic, un mare iubitor al naturii. In timpul liber, mergeam impreuna cu el si cu fratele meu Bogdan fie in padurea Baneasa, fie in Herastrau. Cunostea fiecare floare, fiecare gaza si incerca sa ne transmita si noua aceasta pasiune”, nareaza cu nostalgie Smaranda Vornicu, adaugand ca o alta pasiune a parintelui ei era sportul. „A facut atletism si rugby. In calitate de jurnalist a transmis Jocurile Olimpice de la Helsinki, Melbourne si Roma”, ne-a mai spus Smaranda Vornicu.
Dragoste la inaltime
Despre iubirea dintre parintii ei, Smaranda Vornicu spune ca s-a nascut la inaltime, in avion: „Tata a fost casatorit de trei ori. Mama a fost ultima sotie. S-au cunoscut in avion. Mama era stewardesa la Tarom, iar tata era mai tot timpul pe drumuri. Colegele i-au spus cine este si i l-au dat in grija. Pentru ca ii era frica sa zboare, tata obisnuia sa bea coniac Remy Martin de la decolare si pana la aterizare, iar mama trebuia sa fie atenta sa coboare pe picioarele lui. La un moment dat, pentru ca nu putea sa ajunga la Bucuresti, tata a rugat-o pe mama sa aduca ea in tara un caine de vanatoare pe care urma sa i-l dea unchiului meu, Sergiu Vornicu. La Viena, cand avionul a facut escala, mama s-a gandit sa scoata cainele la plimbare. O idee nu tocmai buna, avand in vedere ca pista aeroportului era plina de iepuri. Cand i-a vazut, cainele a zbughit-o dupa ei. Maica-mea a luat o tranta zdravana, si-a murdarit uniforma si si-a rupt ciorapii de matase, greu de obtinut pe vremea aceea. Ulterior, ca sa o impace, Vornicu i-a trimis un imens buchet de trandafiri rosii. De aici a inceput povestea lor”.
A dat medicina pe afaceri
Desi a terminat Stomatologia, Smaranda Vornicu a preferat sa se lanseze in afaceri. „Inscrierea mea la facultate a fost cu peripetii. In ultimul an de liceu, cand l-am anuntat pe tata ca vreau sa dau la medicina, a luat foc. Prima lui reactie a fost «mai bine imi spuneai ca vrei sa faci un copil». Ulterior mi-a dat o lista cu cei mai buni profesori care sa ma pregateasca pentru facultate. A fost foarte mandru de mine ca am intrat din prima”, isi aminteste fiica lui Tudor Vornicu. Dupa ce si-a practicat o perioada meseria, Smaranda a ales sa se lanseze in afaceri. „Detin, impreuna cu partenerul meu, saloane de frumusete de lux si o afacere cu produse medicale de inalta tehnologie ”. A fost jurnalist freelance, editor de frumusete la „Avantaje”, poet publicat si, de ceva vreme, bloggerita.
A avut stramosi celebri
„Putini stiu ca tatal meu, nascut in Anghelesti, judetul Vrancea, are radacini in Piemont, prin intermediul bunicului din partea mamei, Guido Gianetti. Bunicul, la randul sau, este descendentul unei familii insemnate: mama, frantuzoaica extrem de educata, tatal, fiul unor italieni cu sange albastru. Calator pasionat, Guido a ajuns, la inceputul anilor 1900, impreuna cu sotia, pe meleagurile romanesti, unde s-a stabilit la invitatia Principelui Mavrocordat”, ne-a povestit Smaranda Vornicu. Ea a adaugat ca familia mai are un alt stramos celebru, in persoana lui Martin Josef Munzinger, presedinte al Elvetiei la 1851 si „parintele” francului elvetian.
Interviul cu Haile Selassie, o experienta unica
Desi a intervievat atatea personalitati ale lumii, Tudor Vornicu isi amintea in special de materialul realizat cu Imparatul Etiopiei, Haile Selassie. „La plecare, tata si celalalt jurnalist care l-a insotit au luat din tara un album cu tractoare, sonde si ce mai avea Romania de vanzare. Cand a ajuns in Etiopia, primul lucru care l-a frapat a fost faptul ca toate garzile imperiale umblau desculte. Mergand spre palat, prin caldura africana, tata a observat doua statui la intrare. Cand s-a apropiat, si-a dat seama ca statuile erau in realitate doi lei vii. Imi povestea ca in momentul ala i s-au sters din cap toate intrebarile pe care intentiona sa i le adreseze Imparatului. Dupa ce a intrat in palat, au fost preluati de Ministrul Penelului si al Penitei sau asa ceva, un tip proamerican, care le-a explicat cum se ajunge in sala tronului si le-a spus ca inca de la intrare trebuie sa se aseze in genunchi si sa faca temenele pana in fata augustului interlocutor. Pregatindu-se de plecaciuni, tata si-a imaginat figura sefului de cadre de la «Scanteia» — comparatia l-a ajutat sa-si aminteasca toate intrebarile. La final, Imparatul i-a decorat, iar in momentul in care ministrul a iesit din sala, i-a intrebat ce are Romania de vanzare. I-au dat repede albumul, iar Haile Selassie l-a ascuns unde a stiut el mai bine, adica l-a pus sub perna de pe tron si s-a asezat cu fundul pe el, isi aminteste amuzata Smaranda Vornicu. n
“Strainii invata sa faca televiziune studiind emisiunile tatalui meu”
Pentru ca aparitia Scolii de Televiziune “Tudor Vornicu” a starnit curiozitatea publicului, Smaranda Vornicu ne-a explicat in ce consta proiectul si ce urmareste, precizand din start ca nu a solicitat niciun beneficiu material. “Pentru mine si pentru Bogdan, fratele meu, este important sa stim ca exista o scoala de televiziune care poarta numele lui Tudor Vornicu si ca tinerii din Romania vor avea ocazia, prin intermediul unui curs special, sa afle mai multe despre viata si activitatea profesionala a tatalui nostru. Este un gest frumos din partea unor oameni de televiziune, pe care l-am acceptat cu mare drag. Televiziunea Romana nu a dat semne ca ar fi interesata de un astfel de proiect. Unul dintre studiouri a primit, intr-adevar, numele lui, insa asta a fost la initiativa fostilor colegi”, ne-a spus Smaranda Vornicu, precizand ca in strainatate, in Israel de exemplu, se pare ca exista scoli de televiziune in care se studiaza dupa interviurile si emisiunile realizate de Tudor Vornicu.
Vlad Ionescu: Vrem sa facem televiziune de calitate
„Am crescut urmarindu-l la televizor pe Tudor Vornicu. Il iubim, il respectam si consideram ca tanara generatie trebuie sa cunoasca toate lucrurile extraordinare pe care Vornicu le-a facut nu numai pentru televiziune, ci pentru presa din Romania”, ne-a declarat Vlad Ionescu, directorul scolii de televiziune care poarta numele teleastului. „El ne-a oferit noua atat de mult, iar noi am dat mult prea putin. Vreau ca numele lui Tudor Vornicu sa fie o garantie ca scoala pe care o conduc ii va invata pe tineri sa faca televiziune de calitate si va scoate intr- adevar oameni pregatiti, nu asistente TV”, a mai precizat Vlad Ionescu.
