De aproape o saptamana, vorba bancului din „epoca de aur”, aproape ca-ti este frica sa mai bagi si fierul de calcat ca sa nu-l auzi pe Raed Arafat cum explica neobosit despre cautarea planorului disparut in munti. Si pentru a carei localizare s-au alocat resurse umane, tehnice si financiare fara precedent. Desi fara folos, ce-i drept.
Acum este treaba secretarului de stat de la MAI sa nu se dea dus din fata camerelor de filmat, daca lucrurile ar merge struna in domeniul de activitate pe care il coordoneaza. Pentru ca, deja se stie, reusitele salvatorilor in cazurile accidentelor aviatice or fi ele sublime, dar lipsesc cu desavarsire. Numai ca nici macar ambulantele cele atat de dragi lui Raed Arafat, si pentru care acesta s-a zbatut ca un leu sa fie cumparate, pe sume fabuloase, de la firma fostului sau coleg de camera din facultate nu mai merg chiar ca pe roate. Astfel ca, in plina canicula, in noaptea de luni spre marti, bucurestenii care sunau disperati la 112 pentru urgente medicale ajungeau sa astepte si pana la trei ore, timp suficient chiar si pentru Victor Ponta sa dea o fuga la Istanbul sa se opereze.
Una-n toata Capitala!
Este o cutuma veche ca, atunci cand o masina de interventie, indiferent carei structuri apartine, intarzie la un incident unde a fost trimisa de catre dispecerat sa se dea din start vina pe traficul infernal din Bucuresti. Numai ca, in miezul lunii august, cand bucurestenii au plecat pe capete in concedii si mai ales noaptea, cand oricum aglomeratia dispare de pe strazi, aceasta scuza generalizata pica oricum. Astfel ca ridica mari semne de intrebare viteza de reactie a ambulantelor care ajung la urgentele medicale cu intarzieri de ore bune. De parca ar fi o singura salvare in toata Capitala, dupa cum au ajuns sa-si „linisteasca” viitorii pacienti medicii de pe Salvarile lui Raed Arafat.
Redirectionati spre spitale
Desigur, sistemul de urgenta functioneaza. Asa ca daca suni la 112 pentru o urgenta medicala ti se raspunde imediat si esti chiar pus in legatura telefonica, instant, cu medicul de pe salvarea care urmeaza a fi directionata spre tine. Si care iti solicita sa explici boala sau simptomele suferite, pentru ca totul sa mearga brici. Numai ca, dupa acest inceput excelent de colaborare intre contribuabil si sistemul de sanatate, asteptarea devine dureroasa. Un sfert de ora, o jumatate de ora, o ora si un nou apel se soldeaza cu aceeasi solicitare a operatorului la calm si asteptare. Si mai trec alte 30 de minute. Un nou apel si, de aceasta data, medicul este mai franc si recunoaste ca habar nu are cand poate ajunge la tine, pentru ca mai are zeci de cazuri de rezolvat inainte. Si, amabil, te indruma catre cel mai apropiat spital. Iar totul se intampla intr-o Capitala europeana, in anul 2015 si intr-o tara in care Raed Arafat coordoneaza, de atata amar de vreme, un proiect monumental de achizitie de Salvari. Desigur, cumparate pe bani grei de la prietenul sau. Ambulante care sunt dotate si cu cele mai performante tehnici de interventie medicala. Dar care insa, al naibii ghinion, nu ajung si la beneficiarii sistemului sanitar. Sau daca da, o fac cu intarzieri care se pot dovedi fatale. Asa ca la ce sa ne mai miram la interventiile in reluare din mediul rural, daca in Capitala am ajuns sa asteptam cu orele cate o Salvare, in miez de noapte.
