Franta musulmana

Romanul „Supunere”, de Michel Houllebecq, il are ca personaj central pe un universitar sorbonard, specializat in Huysmans.

Profesorul de literatura este un epicurian, n-are obligatii de familie si sare din amfiteatru in forfota bistrourilor sau in studiourile de televiziune. Miza cartii o reprezinta, insa, arabizarea Frantei. Houllebecq profeteste ca, in 2022, Franta va avea ca presedinte un musulman ponderat. Un securist francez, infiltrat printre elitele islamice, ii povesteste ca arabii nu sunt preocupati de chestiunile politice si economice. Ii intereseaza doar demografia, speculand scaderea natalitatii in familiile bine inradacinate in Franta si talentul de polenizare al alogenilor. Iar cand vor ajunge intr-o alianta de guvernare, vor cere Ministerul Educatiei si vor fi de acord cu micsorarea bugetului pentru invatamant. Astfel, nivelul scolilor de Stat va scadea, dar vor aparea scoli musulmane private, foarte accesibile, pentru ca vor fi sustinute cu bani din Arabia Saudita. Conditiile — extraordinare, iar francezii — francezi isi vor inscrie si ei copiii sa studieze Coranul.

Adaug cateva impresii. M-am plimbat in aceasta vara prin Sudul Frantei.

1. Suna bine, nu-i asa, sa te impaunezi ca ai mers cu trenul pe ruta Monte Carlo-Nisa sau Cannes-Antibes? Pe distante de 20-30-40 kilometri, trenurile au intarzieri de 10-15 minute, iar aerul conditionat vine de pe geamul deschis, ca in rata de Lehliu. Turistul respira la subtioara domnului din Senegal.

2. In ghetoul din Nisa — o gradinita pe langa periferiile din Marsilia! — politia nu patrunde seara, pentru ca ar fi intampinata cu pietre aruncate in parbriz.

3. Vilegiaturistul se pozeaza pe terasele aflate pe Promenade des Anglais sau pe Croazeta din Cannes. Dar nu pune pe Facebook si instantanee cu nigerianul in carca. Da, distinsul african isi etaleaza, fara a cere aprobare, marfa pe masa. Palarii, ceasuri, curele de 1 euro. Tu stai pe scaun, cu mana pe portofel, el in picioare si iti face umbra.

4. Beausoleil face parte, daca nu administrativ, macar topografic, din Monte Carlo. Pe strazi unde se ingemaneaza maiestria arhitectilor francezi si italieni, vezi, la parterul cladirilor cu frontoane si arcade, restaurante indiene, tunisiene, nigeriene. Daca suni la interfon, ajungi in saloane de masaj.

5. Inchei gandindu-ma la romanii care se entuziasmeaza ca au circulat iute si ieftin cu metroul din Paris. Pe cat iubesc Parisul, pe atat urasc jegul ala de metrou. Cand s-a construit Turnul Eiffel, scriitorii epocii au spus ca e un surub infipt in inima Parisului. Metroul e o boala venerica bagata in lenjeria Parisului.