N-am vazut in viata mea atatea hartii pe plaja, ca in ultimul weekend la Mamaia. Si n-au fost de vina gunoierii, comerciantii sau turistii. Zburau bonurile fiscale — nori de confetti la carnavalul contribuabililor fruntasi! Bon pentru sezlong, bon la veceu, bon la locul de joaca al copilului, Occident curat, dom’le!
Aborigenii care vand namol si porumb fiert erau invidiosi, ar fi vrut si ei sa apara la gazeta de perete a intrecerii anafiste. O mare evaziune fiscala — noroc ca am depistat-o, o semnalez acum, sunt cetatean model — faceau bronzatii natural din Piata Chiliei, deghizati in Mickey Mouse si Donald, ca sa se pozeze copiii cu ei si cu negii lor de pe picioare. Stateau la blitz, te ardeau de-un 5-10 lei si nu scuipa Mickey bonul. Am incercat si cu cardul, dar n-a mers. Sa luam masuri!
Preturile la sezlonguri — 10 lei la intrarea in Mamaia, 20 de lei intre Cazino si Rex (e inchis, Adamescule, ai nenorocit Rex-ul, afaceristule de succes!), 30 de lei in Nordul Statiunii, la fitaraie. Culmea e ca acolo s-au dus cei mai multi vilegiaturisti. Dar nu din aceia cazati un sejur, un weekend sau macar o noapte. De vreo doi ani, cred ca am mai scris, se foloseste o noua schema de automistificare. 4-5 baietasi se urca sambata seara intr-o masina, ajung la Mamaia, trec pe langa Hotel Vega ca sa-si dea check-in pe facebook, se inghesuie in cluburi, se plimba printre mese pana pe la 6-7 dimineata, pe urma se intind pe sezlongurile de pe plaja, beau cocteiluri pana pe la 4 dupa-amiaza, mananca la McDonald’s, in Constanta, si se intorc triumfatori la Bucuresti. Frumos e daca te intalnesti, pe plaja, cand izbucnesc zorile, cu un astfel de zeu al distractiei, care a economisit din ianuarie ca sa-si ia doua tricouri de firma. Il intrebi de ce nu se duce sa se culce. „In camera ta, de la Vega!”. Printul precar iti va povesti cu detasare ca i-a imprumutat cheia unui milionar, ii va pronunta si numele, „ca sa se simta bine si fraieru’ ala cu o gagica!”.
