Nu mai exista cabaret, intr-o tara care a avut Barul Melody

Pub-urile din Centrul Vechi al Bucurestilor si cluburile din nordul Mamaiei sunt nechezolul unei fastuoase culturi apuse.  Cabaretul. Nu mai exista cabaret, intr-o tara care a avut Barul Melody, in Bucuresti si la Mamaia. Am amintit despre cultura. Afisul artistic a aparut pentru cabaret. Toulouse-Lautrec a facut prima cromolitografie cand s-a lansat Moulin Rouge.

Azi, s-a pierdut pana si sensul cuvantului balerina. Generatia-Google confunda balerina cu stripteuza sunculoasa, care se freaca de bara si n-a facut in viata ei o juma’ de ora de coregrafie. Balerinele de la Melody erau absolvente ale claselor de profil de la liceele de muzica si unele dintre ele dansau chiar la Opera. Melody rivaliza, fara exagerare, cu Moulin Rouge, Crazy Horse, Lido si Folies Bergere.

In 2016, cred ca nu mai e niciun cabaret (de clasa) in Bucuresti sau la Mare. La mijlocul anilor ’80, Ceausescu a dat ordin ca toate localurile sa se inchida la 10 seara. Cu toate astea, Bucurestii aveau cabaret la Melody, Athénée  Palace, Hotel Bulevard, Hotel Nord, Hotel Dorobanti si la Salonul Spaniol.

Eu am inceput sa frecventez in ’86. Aveam 16 ani. La Athénée Palace cantau Eugen Ionesco (baga piese grecesti si n-avea nicio legatura cu scriitorul), Olga Balan, Sanda Alexandru, Nicu Pop si un grasan cu bouzoukia, am uitat cum il chema, care venea la program cu bicicleta. Balerine erau Tatiana Botez, Svetlana, Camelia, Dora, Marilena, Ilenus Vitanidis. Nu ma voi lauda ca le-am cunoscut indeaproape. Eram la varsta cand salivam. Am ajuns si la Circa 1 de Militie, de pe Ana Ipatescu (azi, Lascar Catargiu), din cauza cabaretului de la Athénée. O chestie de nimic, minor in bar, dar era interzis. M-a luat locotenentul Beiu, pe care l-am reintalnit dupa 2000, in avionul echipei nationale. La sectie m-au insotit ziaristul Vali Damian de la GSP si regizorul Radu Muntean (nu mai ai loc de el sa iei un premiu international, dar e baiat talentat si destept, spre deosebire de fatalaul pilos Mungiu, fratele iubitoarei de pedofili norvegieni).

Crema, insa, era Barul Melody. Viorel Paunescu transformse Melody intr-un reper al Romaniei. Am fost doar de vreo cinci ori la localul din Bucuresti si de doua-trei ori la Mare. V-am avertizat doar ca eram pusti, am terminat liceul in ’89 si ce-i dupa ’90 nu conteaza deloc in materie de cabaret. In barul de pe Arthur Verona (primul tablou cumparat de Zambaccian a fost un Arthur Verona), colt cu Magheru, i-am prins cantand pe Gil Dobrica, Elena Carstea si Paunita Ionescu, o solista uitata azi, dar ce voce, ce voce! La Mamaia l-am ascultat pe Dan Spataru si nu mai trebuie sa mai adaug nimic, ca n-are nevoie Dan Spataru de elogiile mele. Cat despre balerinele de la Melody — artiste cu trupuri de gimnaste mature si chipuri de Hollywood! Asemenea gratie, frumusete si sincronizare nu putem admira azi nici la televizor.