Dormeam. Nu va ascund, mi se mai intampla. Suna telefonul, raspund. Sa nu fie cineva de la Cotroceni, ma gandesc eu. Erau de la o televiziune, cu un necaz.
“Daca puteti intra in direct cu noi. Discutam despre sotia lui Guta. A intrat azi-noapte peste amanta artistului, in casa. A batut-o si i-a furat banii si telefoanele”. In fata unei asemenea propuneri tentante, am zis ca nu. Si am deschis televizorul. Erau stiri. “Andrei Hrebenciuc arestat preventiv pentru 24 de ore”. Zic, ia uite, ma! O fi fost si el. Apoi incepe cazul “Guta”. Deci stirile erau separate. Dar sa vedeti ca nu atat de separate. In aceeasi dimineata, pe Hrebe jr. l-au retinut preventiv, pe duduie inteleg ca nu. Nu parea tare periculoasa. Si probabil avea contract cu vreo televiziune. Si nu se face. Contractul e contract. Legea e lege. Bine, si Steaua e Steaua. Inteleg ca Andrei Hrebenciuc e intr-un dosar cu retrocedari. Si ma gandeam ca se leaga. Poate o fi retrocedat doamna Guta ce luase din apartament. Si d-aia n-a mai fost cazul. Singura intrebare care conteaza in cazul bizarilor astia, denumiti fraudulos artisti, e de ce sunt importanti? Cum am ajuns cu astia pe cap? Deci ce-i cu ei?! Si sigur, de aici ne mai trezim cu o intrebare. Subsidiara. Cat de cretini trebuie sa fi ajuns noi, ca popor, sa asumam bizari d-astia ca fiind celebritatile noastre? Raspunsul e si el retoric. Vine de la Horia Moculescu, mi se pare ca se leaga. Vorbeam la un moment dat despre ceva, cand ma intreaba: “ce te mira, Radule?!”. Lasati, ca va fi bine!
