E primul interviu dat de Serban Huidu dupa accident. Nu-i usor. Nu-i usor sa fii Serban Huidu. Nu-i usor sa dai raspunsuri. Nu-i usor sa-i pui intrebari. Nici imaginile pe care televiziunile le insirau cu accidentul n-au fost usoare. Nici sa fii ruda cu victimele acelui accident nu-i usor. Nici sa traiesti dupa asa ceva. Dar trebuie.
Aici e dificultatea adevarului. Ca poate fi vazut din mai multe unghiuri. Contradictorii. Dar toate, fete ale acestuia. Acesta e adevarul lui Serban Huidu despre “crucea pe care o duce in spate”. Aici l-am citat.
Radu Buzaianu: Dupa accidentul de la schi te-am sunat sa-ti propun un interviu cu tine si cu fratele tau. In ideea ca ambii ati iesit invingatori din dramele prin care v-a trecut viata. Ai refuzat, iar in week-end-ul urmator ai facut accidentul. Interviul asta mai poate fi facut sub ideea “Serban Huidu care a infrant dramele prin care a trecut”?
Serban Huidu: Putem, pe de-o parte. Pe de alta parte, definitia accidentului ne spune ca el este o intamplare fortuita.
R.B.: Cum ar spune Ilie Dumitrescu…
S.H.: Asa. O intamplare fortuita din care puteam foarte bine sa ies cu picioarele inainte. S-a intamplat. Sansa din punctul asta de vedere a fost de partea mea. Pe de alta parte, ce a urmat, numai sansa n-a fost.
„Doar un inconstient nu si-ar putea percepe vina”
R.B.: Fiind in viata, le percepi pe toate care ti s-au intamplat parte dintr-un noroc? Sau parte dintr-un ghinion?
S.H.: Oamenii optimisti percep ca fiind un noroc. Ca dintr-un noroc sa ma intorc dintr-o coma de gradul 6. Ca dintr-un accident in care s-au intamplat atatea, eu si familia mea nu am avut foarte mult de suferit. Pe de alta parte cred ca norocos e cel care nu pateste nimic. De asemenea, cel care pateste si trece peste, poate fi si constient de norocul lui.
R.B.: Pe de-o parte, conditia accidentalului e ca nu depinde de tine. Daca e accidental. Pe de alta parte ai simtit vreo vina?
S.H.: Doar un om inconstient nu si-ar putea percepe vina. Problema cea mai mare e ca din accidentul respectiv au rezultat victime. Urmarile au fost mult mai grave decat culpa. Daca ziaristii ar fi citit cu atentie motivarea sentintei ar fi vazut ca acolo scrie ca gradul de culpa este foarte mic raportat la ce a rezultat. Nu poti trai confortabil cu asta. Intr-o prima ipostaza trebuie sa te impaci cu tine. Pana sa te impaci cu ceilalti. Pana sa accepti rautatea celorlalti, trebuie sa te impaci cu tine. Trebuie sa ajungi la o concluzie. Ca orice ai fi facut nu s-ar fi putut evita.
„Accidentul meu nu e similar cu cel al lui Schumacher!”
R.B.: La impacarea cu tine ce ai vazut in media, a participat negativ?
S.H.: Cel mai tare m-a interesat ca nimeni nu a verificat cu atentie ce s-a intamplat. Toti aveau o parere. Toti stiau mai bine. Inclusiv coafeza…
R.B.: Mai ales coafeza!
S.H.: Din goana asta dupa senzational a iesit ce a iesit. O inteleg. Sunt si eu ziarist. Dar dezamagirea e mare. Cristian Tudor Popescu, pe care il admir, a spus ca nu se compara ce-a facut Huidu cu ce-a facut Gigi Becali. La americani evaziunea fiscala e considerata crima cu premeditare. Pentru ca din banii furati se pot face spitale. Evaziunea fiscala e cu intentie.
R.B.: Lamentatia, principal acum, mi se pare a fi intrebarea: mai are voie sa rada acum Serban Huidu?
S.H.: Lamentatia asta am ascultat-o si trait-o. Oamenii lasi ajung la sinucidere. E mai simplu. Mai complicat e sa infrunti. Sa spui ce ai de spus. Sa-mi trag un glont in cap e foarte simplu.
R.B.: Adrian Nastase te-ar putea contrazice.
S.H.: Treaba lui! Pe de alta parte, cred ca sinuciderea si fuga de lume sunt acte de lasitate suprema. Imi pare rau.
R.B.: Le-ai luat in calcul?
S.H.: Niciodata!
R.B.: In parcursul acesta de evenimente, ai simtit vreodata ca s-a terminat totul?
S.H.: Nu.
R.B.: Ai ramas acelasi dupa accident?
S.H.: Zi-mi tu!
R.B.: Am remarcat in continuare curajul cu care te-ai supus cumva oprobiului public. Ai citit comentariile? Le-ai citit usor?
S.H.: Le-am citit. Am si raspuns la ele. Povestea e asa. Oamenii care admirau ce faceam au inteles bine ce s-a intamplat. Si Prima TV, si radioul au facut cercetari. Nu pentru mine. Pentru piata media. Ceilalti au avut o arma vehement impotriva. E OK! Nu pot face pe placul tuturor. Cel care a incercat sa faca pe placul tuturor a sfarsit-o rau. Iisus. A sfarsit cu o cruce in spate.
R.B.: Crezi in Dumnezeu?
S.H.: Da. Nu sunt insa adeptul bisericii. Sunt gnostic.
R.B.: Inteleg.
S.H.: Ia zi-mi ce inseamna un gnostic!
R.B.: A avut un accident similar si Michael Schumacher…
S.H.: Zi, ma, ce inseamna gnostic!
R.B.: E un culoar al religiei. Un om se raporteaza la ce ii convine din ce presupune crestinismul. Gresesc?
S.H.: Sa notezi asta (rade). Pune intrebarea!
R.B.: Apreciam felul in care corectai ce se spunea in jur. Te intorci in media?
S.H.: N-am plecat niciodata.
R.B.: In fata ma refer.
S.H.: Ti se pare ca nu pot face foarte multe in spate? Asta fac.
R.B.: Pana ajungem aici te intrebam de Schumacher. A avut un accident similar cu al tau.
S.H.: Nu e similar.
R.B.: Vine in ideea in care poate ca ai avut si noroc.
S.H.: Nu poate. Sigur. Deci ca sa intelegi cam ce noroc am avut. Coma are 15 grade. 10-13, iti revii cu sechele. 9-5 ai sanse sa-ti revii sub 10. Cat am avut eu?
R.B.: 6?
S.H.: 6!
R.B.: Cu Dumnezeu am lamurit-o. In televiziune mai crezi?
S.H.: Da.
„Dupa opinia mea, ea este motorul PRO TV-ului, nu Esca!”
R.B.: E discutia aceea ca nu mai are un viitor spectaculos televiziunea.
S.H.: Cand s-a inventat radioul, era ca netul acum. S-a inventat televiziunea, toti spuneau ca moare radioul. S-a inventat netul… se tot inventeaza lucruri. Radioul inca mai merge. E doar un exemplu.
R.B.: Care e cea mai mare greseala pe care o face acum televiziunea de divertisment?
S.H.: Am fost acum o saptamana la un meeting al radiourilor din Europa. La Dublin. Acolo, un tip vorbea despre programe. Unul dintre sfaturi era sa nu fii niciodata plictisitor. Cred ca oamenii care fac televiziune se plictisesc. Au rutina si raman in ea. Apoi spun ca ei fac lucruri importante, dar ca nu pricepe publicul. Uite ca nu e asa. Atunci cand faci bine lucruri bune, poti avea succes 10 de ani. Sunt emisiuni in America de 50 de ani cu succes.
R.B.: Ce emisiuni de divertisment iti plac? Nu de la Prima TV.
S.H.: Imi place un om care nu se plictiseste niciodata. Un om foarte bun de la care am furat foarte multe. Nu le-am furat in sensul rau. O cheama Mona Segall. Este, dupa opinia mea, motorul PRO TV-ului.
R.B.: Despre care se vorbeste ca si cum ar fi in prabusire.
S.H.: PRO TV-ul, cu filmele Warner si cu Mona Segall, care cu „Romanii au talent” a facut 37 rating ultima oara, poate sta linistit. De la Sarbu pana la Boncea pot sta in cap. Si Esca daca pleaca, nu e nicio problema. Deci filmele Warner si Mona Segall!
R.B.: Esca nu e esentiala?
S.H.: O sa fie cum a fost cand a plecat Calinescu. Un impact mare. Dar pun pariu cu toti: daca nu pleaca Mona si raman filmele Warner, PRO TV-ul n-are nicio problema.
R.B.: E Mihai Bendeac important in divertisment?
S.H.: E un actor foarte bun. N-as vrea sa spun mai multe despre el, dar mi se pare ca, de multe ori, a intins coarda. Din punctul meu de vedere, lamentabil. Nu cred ca e momentul sa vorbim despre el. E un actor talentat. V-as recomada ultima lui piesa care se joaca la Teatrul de Comedie.
R.B.: De relansarea Prima TV ce zici?
S.H.: Ce vrei sa spun? Cum sa spun eu ceva de rau sau de bine despre asta? Zi-mi tu mie!
R.B.: De bine cred ca poti sa zici.
S.H.: Povestea Prima TV e mai complicata decat pare. Cristian Burci, care a descoperit „Cronica Carcotasilor” si pe mine, acum multi ani, are meritul asta de a pune oamenii in situatii inedite. Toata aventura a pornit cu achizitionarea Adevarul Holding, actiune pe care n-am inteles-o la inceput. M-am intrebat ce ne trebuie noua trust de presa? Pana cand am ajuns la o concluzie buna. Trustul asta are doua mari atuuri. Aveam un sef neamt care spunea: distribution is king. Programing is king-kong. Trustul acesta le are pe ambele. Si distributie si continut. Am zis sa facem o fabrica de continut. Am zis bine. Ce adaugam noi? Am adaugat Prima si urmeaza si alte institutii media. Cred. Toate construite in jurul acestui trust de presa. Cred cu putere in relansarea Prima TV. In ce o priveste pe aceasta, fac in continuare doua emisiuni. Prima este „Cronica Carcotasilor”. Iar a doua este „Epic Show”.
R.B.: Si aici ma intorc la ce am lasat neterminat. Se vorbeste despre virusul pe care ti-l da aparutul la televizor. Il ai?
S.H.: La multe insistente, m-am dus la psiholog. Ii urasc. E o tagma atotstiutoare care da din cap. Cuvantul ce-l mai folosit e “da”. Iar invariabil, cand deschid gura, spun tampenii. Imi pare rau pentru psihologii buni. N-am intalnit niciunul. Am fost la o astfel de psiholoaga si spunea chestia asta. “E greu ca nu mai apareti la televizor. Stiu prin ce treceti. Sunteti ca domnul Strauss. Ăla de la FMI”.
R.B.: Credeam ca Sebastian.
S.H.: Nu. Zic “cum adica?”. “Ca stiti ca ati cazut de undeva de sus”. Mai, tanti! Eu am aparut la televizor dintr-o intamplare ciudata. Cand am aparut cu Cronica la televizor, nu gaseam pe nimeni sa faca ce vreau. Eu eram un om de radio. Atunci a trebuit sa ajung acolo. Intre timp s-au mai schimbat lucrurile. Pe de alta parte, cand madam asta era interesata de povestea mea, conduceam trei radiouri si produceam o emisiune la tv. I-am spus: tanti, ma scol la 6 dimineata si ma culc la 2 noaptea. Crezi ca-mi arde daca sunt sau nu la televizor? Iti spun eu, televiziunea este un virus puternic. Dar pentru mine e mai puternic radioul. Raspunsul la intrebare e ca nu dau doi bani pe povestea asta. Pana una alta am familia sanatoasa. Am scapat cu bine din intamplari groaznice. Din care puteam sa nu mai fiu, usor. Asta e mai important decat virusul. Acesta e pentru oameni slabi.
„Un om ca Mircea Badea nu-si va putea spala rusinea niciodata!”
R.B.: La radio ai luat in calcul sa revii?
S.H.: La Kiss FM, niciodata! Atata timp cat e condus de cine e condus.
R.B.: In incheiere. La precedentul nostru interviu, facut inaintea nenorocirilor ce-au urmat, te-am intrebat daca te eneveaza Mircea Badea. Si mi-a zis ca DA! Ca e un om care nu stie cand sa se opreasca. Si ca darama cu o mana ce construieste cu cealalta.
S.H.: Mentin ce-am spus. E mai rau Banciu decat el. N-am crezut sa fie cineva mai partinitor ca Badea. Macar Badea are argument. Banciu nici argument n-are. Are doar adevaruri absolute.
R.B.: Ai mai zis asa. “Daca am avut o idee, am expus-o. Nu m-a interesat niciodata daca e impartasita de majoritate. In timp, s-a dovedit ca am avut dreptate. De la Gigi, pe care-l atacam, cand n-o facea nimeni, pana la Mircea Badea. O sa vedeti, finalul va fi fericit”. Va mai fi?
S.H.: Ti se pare ca pentru cei care conteaza, un om care a lucrat la Antena 3 poate sa mai fie perceput ca jurnalist? Este patat definitiv. Un om ca Mircea Badea nu-si va putea spala rusinea asta niciodata. Anii astia de partinire si obedienta. Au exploatat un filon de nemultumire generala.
R.B.: Serbane. Tu in tot timpul acesta in care ai lucrat in media n-ai fost supus niciodata unui interes, altul decat cel al publicului?
S.H.: Ba da. Recunosc. Dar pe de alta parte, atunci cand vrei sa folosesti un bun, un lucru, o entitate, in folosul societatii la care lucrezi, nu poti sa spui lucruri rele pentru aceasta. N-a venit nimeni sa spuna sa-l laud pe Mazare. Pe de alta parte, nu te lasa bunul simt. Nu poti sa fii “eu n-am mama, n-am tata”. Ai nevoie de o facilitate. De un lucru. Nu poti sa fii caine cu omul de care depinde celeritatea cu care se rezolva problema. E peste tot in lume.
[youtube]hTs1LWuEsJU[/youtube]
[youtube]ldf3meZoDWM[/youtube]
