De cand au ajuns si prin partea locului formatele cooking-show, brusc, au sarit, precum boabele de porumb prajite, o sama de Chefi. Astea sunt mereu nebanuitele si ascunsele resurse ale Romaniei. Cum de ridici un pietroi pe care ironia sortii a mazgalit, avand pantecaraie, „moda”, „muzica”, sau, mai nou, „bucatari”, cum pe pamantul jilav si ferit de soare apar, misunand, botezati, hartiste, hartisti. Si chefi.
Antena1 si Pro TV se bat in formate cooking-show mai ceva ca la Stalingrad, de parca ele le-ar fi inventat. Si alte televiziuni, mai saracute, scot rating din potol virtual, ca sa nu mai vorbim ca si la televiziunea publica se produce, de-a dreptul boieresc, in oarecum alt registru, cel care, pe vremurile cand nu era alintat „poetul-portofel”, scria poezia „Haplea”, Mircea Dinescu. Dinescu face figura aparte: are lautari, graieste neaos, gateste bine, usturoiat, face si vanat, ciorbe, ii mai plimba pe sub nas suplului de Lese vreun carnat sau vreo dracie de strudel de peste altor somitati invitate. Zice, domnule, pe romaneste. Desi, cei care nu au devenit, peste noapte, guvernatori de port cultural si mosieri de Dolj s-au jurat ca, dupa ce au achitat nota de plata in restaurantul poetului, le-au dat lacrimile si au injurat de toti sfintii. Astilalti chefi sunt severi, sunt hi-tech, formatul le-o cere. Cine-i vede, pe posturile de ambe spete, ar zice ca nici flamura UE nu are atatea stele cate stele Michelin au ei. Au pe dracu ghem! In comparatie, Horia Varlan, care chiar stie meserie, pare un unches expirat. Lupi tineri, chefii Antenei 1 si Pro TV-ului par a fi stapani pe ceea ce Anthony Bourdain n-a aflat nici la aproape 60 de ani, ca sa nu mai vorbim de Andrew Zimmern, evreu, cu toate ca degusta si insecte ne-coser. Pare ca, si sculati la ora patru, romanii astia sunt in stare sa reinventeze arta gastronomica, creand pe loc niste joffres din testicule de ungur tavalite in mujdei de flori de lotus, asezonat pe margini cu troscot flambat din gradina Andreei Marin – Orturk, si insotite de muraturile fostei doamne Schwartzenberg. Ultimul care a luminat papilele gustative ale natiei a fost „chef” Florin Dumitrescu, iesit din iadul bucatarilor pentru a milui prostimea cu un produs pe masura faimei: un sandvis, neamule. Care se vinde in trei variante, la pret de buca, si care a devenit viral, pentru ca a intrunit 99% pareri care au adaugat, pe Internet, noi sinonime adjectivului „execrabil” si substantivului feminin „teapa”. Ambalate in plastic si strivite de doua jumatati de paine mari cat sabotul de frana al unui vagon de marfa. S-o fi nascut bucatar Dinescu, din poet, dar chefii astia sunt chefi de sefi. La pet. Pardon, la PET. Asa-i cand uiti reteta creierului pane…
