Nu cred nicidecum ca noi eram pregatiti pentru reciclarea din dechembrie 1989! Nici altii se pare ca nu erau prea bine preparati si nici nu aveai ce sa le ceri, fiind vorba la nivelul supragasteropode doar de un actor ratat si retardat si de un mic activist de colhoz!
De fapt, se vede cat se poate de limpede ca nu a existat niciun plan de dezvoltare, nu de preluare a Puterii, asta e posibil sa fi existat pe la Trocadero sau prin alte sali de seminar de la „Stefan Gheorgh(id)iu”. Dar cu ce oameni?! Cu alde Hasdoio! Si, de altfel, se vede ca singurul pregatit pentru inlocuire era omonimul meu, tot ceea ce a urmat la toate nivelurile, de atunci si pana in momentul de acum nu a fost nimic altceva decat improvizatie si distribuire de personaje de umplutura si „politruci”! Aveam o foame indoielnica si destul de marginita de viitor, o chemare cam scalciata aruncata asupra trecutului si nu posedam persoane calificate care sa ne initieze in diversele expeditii in lumea civilizata. Nu ca nu ar fi existat, erau, si mai sunt, dar nu s-a apelat niciodata la ele sau au fost usor marginalizate. Locurile, din acea vreme si pana azi, au fost ocupate, mai bine zis astupate cu insi fara vreo inzestrare deosebita in domeniul lor de activitate, personaje slabe, santajabile si preaplecate. Plus cele gata confectionate in laboratoarele de lustragerie mediata ale lui Dinamo!
S-a galopat pentru constituirea unei paturi de oameni de afaceri bastinosi, asa, rapid, in primele zile ale ametelii din iarna. Un imbecil dintre ei spune si acum ca numai prostii nu au profitat de deschiderea granitelor si de cursul dolarului! Iertati-mi nevinovatia, dar eu recunosc ca sunt unul dintre acestia, deocheati, prosti ca noaptea, care nu chiuiau si nu trageau la pistoale! Si de ce s-o zice, soro, prosti ca noaptea? Ca noaptea e in primul rand frumoasa si nu se stie daca e vreo proasta! Si, ca veni vorba, ce dara au lasat acesti mari oameni de afaceri… cu statul… statul in picioare, picioare umflate, tromboflebita… in urma lor? Ca de amintrilea se supara daca le spui verde, musiu, averile se mostenesc, se toaca, se refac la joc, se castiga sau se fura, ca meseria, care se fura si ea si mai e si bratara de aur! Ce mai atata? Ce-i dreptul, unii au mai facutara cate o fundatie, dar cei mai multi au facut burta si unii, Doamne fereste, ciroza! Ca au dat de bine si s-au umflat ca broasca sau ca falcile militianului-vames, Bleaga! Iar acum mai toti au primit „bratari”!
Pripeala si nepriceperea au dat in clocot si am inceput a inghiti pe nemestecate toate legiuirile si metehnele altora. Legiuiri care au devenit peste noapte – tot noapte, poftim! – nelegiuiri. Toti au vrut sa fie ceva, sa insemne, sa se arate, sa invarteasca pe deste cheile de la vreo taraboanta de mana a treia adusa din Occident; satenii plecau in bejenie la targ, acum au plecat in bejenie in alte tari unde s-au indiguit in meseriile refuzate de localnici. Spiritul provincial a dorit alte denumiri si alte insemne, alta simbolistica, deh! Romanii, ne spune Tit Liviu ala al lor, au avut nevoie de vreo trei, patru secole ca sa instituie institutia cenzurii, da, a cenzurii, care se ocupa cu intabularea, cu cadastrul dar si cu ordonarea sociala a locuitorilor. Primele lucruri pe care le-am abolit au fost ingradirea morala si legea patrimoniului! Oare de ce s-o fi tras in muzee?
Si unde am ajuns? La Bianca Dragusanu si la Velea, la neste generatii decervelate de papusi Barbie si Ken, la libertatea de a face si de a fi orice nici cu gandul n-ai gandit! La o civilizatie de plastic si sau de inlocuitori! S-a dat drumul la licente audio-teve cu nemiluita, desi nu exista absolut nicio telespicherita care sa spuna corect, destins, distins si putin languros „noapte buna” in limba romana! Nici acum nu le putem uita pe Sanda Taranu sau pe Lia Marascu sau pe Doamna Zaharescu, de la Teleenciclopedia! Sau pe Dinu Ianculescu!
Am copiat si continuam sa, ca asta e si mai si, tot ceea ce e mai prost de la toti! Acum stricam asfaltul Bucurescilor cu o pista pentru bi- si triciclisti! Nu s-a gandit nimeni la parcari, dar cum sa mai infulecam fonduri evropenesti s-a fost gandit! Stati, ca vin sensurile unice, atunci sa te tii aiureala! Urbea noastra nu este proiectata pentru doua milioane de suflete si tot atatea masini, e cat se poate de clar, trebuie solutii, bulevarde periferice, inele, chestii. Imi spunea un var, chimist, ca e foarte simplu, faci o macheta si dai drumul la apa: ea iti arata mai simplu si mai natural care sunt sensurile! Apa aia, in loc sa si-o toarne alde Benim Boc si alde Urdea in cap – ma rog, buba aia de pe gat! – mai bine ar varsa-o pe caldaram!
