Sau Baroane. Sau baloane de sopon. Sau “Baloane de curcubeu”, titlu frumos si faimos dupa un scenariu de regretatii Vintila Ornaru si Fanus Neagu, socrul meu si respectivus cel mai bun prieten al lui, indraznesc sa spun ca poate si al meu!
Frate, cand ii vezi pe expertii astia care functioneaza in spatiul public te apuca amocul. Nu doar ghidul Onete Chiriac si Pielescu, nuuu ! Atata kitsch, atata improvizatie, atata impostura nu s-au vazut nici in Burkina Faso, unde au dat aia cea mai ridicola lovitura de stat la coada, mai dihai decat a noastra ! Ingredientul fundamental al ecranului cel mititel este, fara indoiala, damful de statuie. Cine si cum le acorda acestor fiinte, destul de foarte sterse si tihnite intelectualiceste, precum si complet nefotogenice, certificat de buna purtare catodica ? La ce oare (ne) folosesc ele ? Ce rost au aceste vietuitoare prin viata ?
Cum poate crede un agitat psiho-motor, sofer de vapor cocotat din intamplare si din conjunctura caimacam, dupa cum am mai spus, “sef de bloc”. Hai, sef a mai fost, carmuitor de barca adeca, taman carma aia ce sens de guvernanta are, si unul dintre cei mai prosti din moment ce a intrat cu ea direct in mal si in mal, dar om de stat nu a fost si nici nu va fi chiar daca se da peste cap de trei ori ca in basme. Tot in broasca se infiripa, din pacate !
Mascariciul national, sireacul de el, nu a fost luat in seama de absolut nimeni, s-a fatait si el neproductiv prin fata unor camere de luat vederea, mai hahaind, mai intinzand o mana in gol, mai incercand sa acopere “i”-ul gangavit de dezertor de Limba Romana prin “am” sau “mam”, mereu presat de parca ar fi avut vreo treaba vreodata, mereu raspunzand agresiv din complexul golanesc de port, mereu anturat de niste necuvantatori de paza si protectie sau de niste scafandri de canalizare. Toti cei intamplati si intampinati in cale, absolut toti, s-au uitat intotdeauna in alta parte, condescendent. Rusinoasa prezentare, rusinoasa prezenta, mai degraba absenta, ca se vede oricat ai ascunde ! Rusinoasa mai ales pentru mine, cetatean onest facut de ras de niste gusteri incropiti si primitivuti ! Sa-i dezmierdam, ca inca nu-s dospiti !
El ca el, din nefericire pattern-ul dupa care s-au reglat toti clovnii administrativi deveniti sfincsi si magi abundenti in stare a vindeca toate relele neamului nevoii, dar si astia la randul lor. Oameni foarte modesti, cum e Urdea, fata asta de femeie de serviciu si tot de sofer, sau iesiti de la coada vacii precum Livida Bostancu, “magistra titrata” aia din Tiglina, cu sprancenele de bobinatoare sau de pontatoare de autobaza si cu voce de smirghel, sau militianul rotund Bleaga, peisaje calme sau simplu dezafectate de vreun farmec viu !
Un personaj nici nu trebuie sa fie viu, poate fi chiar de ceara, dupa cum sunt muzeele alea cretine, dar trebuie sa aiba macar viata interioara. Ma rog, un simulacru, cateva picaturi, acolo. Ce viata musteste in de-alde astia ? Ce-or citi ei ? Ce le-o placea sa asculte ? Ca din stratificarea vorbelor lor simple si nauce nu te izbeste vreo trimitere catre culoarele unei lecturi, chiar si pe apucate si in tramvai, ceva ! Sau povesti de birt, ca exista si specia de smecheras cu o pojghita de cultura de bodega, zamislita cu pilde sau citate inhalate odata cu aburul de mici. Cu painea lor si cu mustarul aferent ! Micii.
Ca micii nostri amici se dedau la tot felul de scurt-circuite otova si otomane, din complex de sluga si de om sarac. Cauta si ei, ca niste sarmane fapturi, sa se imbrace intr-o identitate, sa-si inchida existenta in nasturii unei puzderii de sulemeneli. La propriu si la figurat. Cu cata emfaza vorbeste omusorul nostru zurliu despre imaginea tarisoarei – a proposito, cred ca dansa e pentru prima data invocata ca unealta ! – ca zdruncinatura. Pai, ce sa spui ? Parca numai asta ar fi ? Gurnalistii au pricina au fost sechestrati intr-un interludiu grotesc. Pe langa faptul ca toata lumea credea si continua sa creada ca s-au rapit singuri, ce gazetari sunt aia ? Ce-au scris de atunci pana azi, ca pana atunci nu facusera nimic. Nimic cu nimic nu dau plus, dau tot nimic. Stie cineva, acum, pe loc, sa ne spuna cum ii cheama ? Scurt, asa ?
Ce a lasat seful nostru de bloc, in afara de necazuri, hula si ura necicatrizata ? A lasat in urma numai zgomot de usi trantite si de zambete zambate uniform. Pofte ieftine, bre, deznadajduiri scortoase si vanitoase ca sa avem doara si noi falitii nostri. Fericiri napraznice si mediocre!
