Ce ti-e si cu doctoratele astea, ca si cu arieratele, accizele, acquis-urile si iq-urile de ultima strigare! Parca sunt toti precum idiotul cela din filmuletul cu cei de au atata valoare in spinare, un imbecil oarecare, parca Adam.
V-am mai spus, dupa 1990 s-a dat liber la paranoia la hectar si fiecare complexat si-a faurit propria caracterizare, propriul pedigri. De atunci si pana in ziulica de astazi nimeni nu a mai vrut sa fie, ci toti au vrut sa para. Si, mai ales, sa aiba. Mi-aduc aminte de unii chiar apropiati care incepusera sa o ia peste camp, cu cap mare, niste unii care se considerau egali fie in titluri, fie in numar de titluri! Ce daca e profesor Cutare, si io-s la fel! Ce daca a scris zece carti Cutarica, si eu am scris tot atatea! Ce daca io sunt presedinte de ceapeu si alde Bush e prezidentul Americii, tot un drac, tot presedinti ne numim!
Boala asta a maririi prin dioptria la purtator continua si ia forme aberante, proprietarul de Skoda se uita de sus la proprietarul de Dacie, posesorul de gipan tuseste daca sade la stop in spatele unuia ca mine, posesor de Ibiza! O amarata, Urdea, se plange ca nu e bagata in seama si ca se retrage! Ca sa se retraga trebuia sa fi intrat undeva! Un alt amarat se crede Vatel sau Brillat-Savarin si semneaza vinuri si pomeni ale porcului! Nu conteaza nici unde te nasti, nici al cui esti, conteaza ce devii, dar unii ca astia nu vor deveni niciodata, ei doar isi inchipuie ca exista! E ca la ratati, ca sa te ratezi trebuie sa fi fost vreo promisiune, daca nu ai fost nimic, nimic pieri! Passons!
La inceput a fost goana dupa rable la mana a doua si dupa termopane. Cunosc o gramada de colegi care din burse cersite, din caritasuri si alte geralduri si-au adus harburi poluante de prin Olanda, Franta sau Germania si si-au facut case de vacanta in satele limitrofe. Pe urma, adeca mai tarziu a aparut afacerea cu doctoratele, picatura cu picatura. Cand m-am inscris eu, imediat dupa ’90, ma intrebase profesorul de ce-mi doresc titlul cu pricina. Ca doar nu sa scrie la cutia de scrisori, dupa cum procedau atatia (unii, Dumnezeu sa ma ierte, scriau si la mormant, ceva mai ridicol decat atat nu cred sa existe)! Am raspuns ca fiind echivalentul gradului intai din invatamant, daca aveam vreo idee sa ma intorc la catedra sa o pot face cu brio! Apoi, cu ocazia asta sa pot scrie o carte buna, sa scociorasc ceva interesant! “E un motiv, te accept”, mi-a zis Crohul. Apoi a parasit tara si am trecut la Piru, care ne-a parasit fulgerator. Aici, trecand la alt conducator, incepuse joaca. Vedeam cum saptamanal la cabinetul profesorului unde ma aciuasem cu slujba se stampilau sute de diplome, sute! Si eu care credeam ca trebuie sa dai lovitura, sa vii cu ceva nou! Pe atunci nu aparuse moda descarcarii de pe diverse site-uri, pe atunci multi profi au facut avere din comis, de la a comite si din confectionat, de la a colationa teze! Se ivise moda titlurilor, toti devenisera profesori, te loveai de ei peste tot! Profesori sau ceapa unu, cercetator principal unu, ca erau echivalente si echivalate! Isi dadeau doctorate pana si actorii, te umfla rasul! Ca sa devii profesor aveai nevoie de doua carti, toti impostorii isi comandau niste lipituri bibliografice, le cereau subalternilor, le croiau din citate! Ce mare eroare, ca mai toate cartile se fac din carti! Inainte de ’90 selectia o facea partidul, activul obstesc, care te recomanda, doftoratul era ca o recompensa, dar scapau printre astia si oamenii de valoare. Acum a devenit un moft, o gaina de aur prin bursele doctorale finantate din Strainezia, numai teme de interes european! Si la palierul asta, al invatamantului superior suntem tot ultimii in zona, nu stiu daca nu ne-au luat-o inainte si eternii nostri frati bulgari! Imi spunea cineva ca sunt mai atractive bursele la ei.
Doctoratul trebuie sa incununeze o cariera, trebuie sa fie gradul maxim de instructie universitara, trebuie sa aseze pe umerii si pe fruntea celui sau celei care il poseda responsabilitatea prefesorala – cuventul vine de la docere, a invata! – de maxima exigenta si relevanta. Doctorul stapaneste si controleaza domeniul de activitate, dar are si o marca personela. Adeca stie tot si ceva pe de laturi si pe deasupra. Vi se pare ca macar unul dintre doftoratele astea de ultima ploaie ar impinge cu un milimetru cunoasterea?
