„Decrepitudinea, de altfel, a intregului nostru personal politic este cea mai de seama pricina a decadentei, facuta din jaf, lipsa de orientare, din dezorganizare administrativa si dezagregare sociala, a Romaniei actuale. O prabusire culturala fara precedent, urmata de un dispret al talentului si al inspiratiei, de o negare a entuziasmului, de o intepenire intr-o pasivitate in care nu mai incape nicio innoire, nicio infuzie de forte vii, iata caracteristica momentului”.
Ce sa mai adaugi fragmentului de mai sus ce apartine doctorului Caligari (alias sau aka Ion Vinea, un gazetar de mare soi!), aparut in numarul din 15 februarie 1932 al saptamanalului Facla?
Chiar, ce sa mai adaugi in definirea cumplitei farse ce se desarta din hardaul realitatii in mijlocul careia ne ducem veacul? Veac ce va fi, auzi dumneata ce speculant acest Malraux, ori religios, ori deloc, adica nu se pune, ca la Apolo 13 ala, de trista amintire, ca au vrutara americanii sa puie paisp’ce, ca treis’pce e fatal! Si era cat pe ce sa le cauzeze! Dar si la dumnealor apar tot felul de isterice care dau din coada lor de paun si saboteaza ideea de politician responsabil. Una zice ca uniunea ooropeana e taman buna de aruncat, alta ca ar arunca ea cu bombardeaua cu tarate de bors ca sa spulbere pericolele ce inteapa, precum urzicile, sfanta democratie! Mai colea, pe langa noi, in zona aiasta infierbantata de gazele de la bucatarie, alta gospodina emana vorbe fara frau despre puscoace, impuscaturi pe portativ si despre Impuscatoiu. Era un fotbaliator, ca si Greerosu! O fi varsta aceea de care ne apropiem cu pasi vestejiti cam toata degeneratia noastra? O fi vreo epidemie electorala de iezuitism la punga? S-o fi culcat intreaga planeta cu fruntea la ceafa si s-o fi trezit invers, ca prea pare bezmetica?! Oameni cu functii grele desfac vorbe de sezon si spala adjective cu atitudini stridente si chiar daunator obraznice, golanesti, mitocanesti. Toate complexele, bai, oameni dragi, si alea de superioritate, sunt tot de inferioritate, ne invata taica Freud! Gloata de polifticieni are impresia ca daca desarta ura pe ecranul tembelizorului pare activa, pare preocupata, pare eficienta. Nu, frate Soare ascuns si sora Luna Plina, cu facies vesel, de defilare colorata acum de sarbatorile pascale, se fac de rasul lumii, definitiv si indivizibil.
Numai vorbe mioape si clampanitoare, numai suficienta amestecata cu imbecilitate docta, cu guler tare, de plastic si te intrebi de unde apar si tot apar si sunt din ce in ce mai numeroase? Parca acum o sfaraiala de sfert de secol nu era chiar asa, de-abia ne dezmeticeam dintr-o lume oarecum ordonata, poate prost, dar ordonata si nu ne dadeam in petec in asemenea hal! Sigur ca scolile sunt din ce in ce deosebit de foarte proaste, ziarele sunt pe zi ce trece mai de necitit, ba aproape ca au disparut, televiziunea este de neoprit in declasarea ei ideatica si in alunecarea ei sasie pe teava de scurgere a moravurilor (aici, sa ma ierte Dumnezeu cel Atotputernic, dar cred ca ar trebui revizitate atribuirile alea de frecvente si efectuate niste atestari, nu dupa diplome izmenite si traficate cine stie cum, ci dupa niste criterii serioase si dupa niste examene scrise si vorbite cu dictie! ), in vreme ce gasca de oameni publici si de alti functionari ai statului miorlaie doar dupa avantaje fragede si dolofane si, cu exceptia megatonelor de aroganta zbuciumata si ciumata, nu afiseaza decat prostie oabla si moale!
Pe fondul acesta duhnind a ranced si a acru ce-i lipsea chelului? Mesa de margaritar porcesc! Aruncam aproape trei sute de mii de lei plus, se pare, inca o suta si peste cincizeci de mii de euroi pe un cantec ragusit atarnand ca petromaxul soios, lambrisat de muste imprudente din miezul neuroviziunii de bodega! E tot ce ne lipsea, o aruncatura de publicitate neghioaba executata pe furis, in loc sa dam drumul la scrumbii si la rasadit cartoafe! Dupa cum se arata, nu venim in primii zece! Si cu alde Lia, blonda Lie Stanciu, care vorbeste si arata ca o pedichiurista de complex agroalimentar pardosit cu lene si cu pacura, mot!
Despre alte cestiuni arzatoare la ordinea strambata a zilei spre noaptea intelijentei nu ne mai opintim, caci au spus-o colegii si prietenii nostri de pe aici mult mai rotund. Doua amendari de subsol, erizipel le spunea Novicov si intelegea asterisc: nu am nimicuta cu alde Hagi, desi e plapand la minte. Ungurii, foarte apropiatii nostri, se lauda ca sunt tara lui Liszt, nu a lui Puskas, ei chiar avand o echipa de aur, poate una dintre cel mai bune ale tuturor timpurilor! Asa vreau sa fim si noi tara lui Brancusi! Si doi? Sarbatori fericite, sanatate abundenta si sa dea Dumnezeu sa se spele si sa se clateasca tot infernul asta de varza acra in care ne e dat sa vietuim! Hristos a-nviat!
