Fratilor, e bun la ceva si capitalismul asta de cumetrie, de tiribomba si dupa ureche care ne-a invaluit de ceva vreme incoace. A functionat ca turnesolul, ne-a provocat reactii infoiate cu sulf si ne-a ardicat in obraji adevarul. Dar in acelasi timp ne-a scos la iveala topeala, dorinta de parvenire, de usa cu zorzoane la blocul de garsoniere in care stam. Nu stiu daca a avut cineva curiozitatea sa urce etaj cu etaj vreo scara de bloc – o corvoada, cel putin pentru unul ca mine ! – si sa vaza ce usi se arata sever in dreptul fiecarui fagure de beton. Zici ca-s buncare, ca mari lingouri lingave se ascund in BCA ! Si ce mai manere, fistichii, broboane daurite si grele. Inainte vreme toate usile erau vopsite in acelasi fel, in blocul bunului meu prieten, George, stateau chiar deschise, adica fara sa fie pus clampusul cela de yala, „conceptul” de lant a aparut, haaat, incoace, pe vremea navetei. Chiar si vizorul era un moft la un moment dat. Acum totul functioneaza ca un identificator, totul se asterne cu un mujdei de parvenire grosolana. Prin anii ’90 lumea buna invartea cheile masinii pe dest ( otomobil luat la mana a treia spre a patra din Nemtia sau Holanda ), mai apoi se lafaia in pagere si / sau telefoane, de-abia aparusera ; prin 2 000 erau toti anturati de laptopuri, tablete etc. La piata, daca n-au gipan, macar au un audi sau un beamveu hartanit si inmatriculat in Bulgaria. Acusica o seara a aparut, dupa nuntile de sute de mii de euroi, si coparseul de niscai ceva mii de euro. Nu e bine sa fii ca oricine nici in viata, nici in moarte, Doamne iarta-ma ! Lume buna, cum spusei, cazuri grave, nu te joci !
Mai abitir vine de se insurubeaza ideea de imagine si de atentat la dumneaei. Va dati seama ca se putea ca toate astea sa nu fi avut loc, sa nu se fi intamplat ? Toti parvenitii astia sa ramana pe la casile lor de prin provincie si sa se trezeasca dimineata sa alerge dupa „traseu”, dupa autobuzul IRTA sau dupa scara vreunui tramvai, cu ochii lipiti, cu fata data cu nesomn, dupa cum scria cineva talentat ? Cum ar fi evoluat un reporteras sportiv precum Tontolan, „numaratorul de cornere”, daca nu i se ofereau pe tava si cine stie cu ce jaratic adiacent, la plic, tot felul de dosare incomode ? Un baietel fara meserie care latra cand e asmutit sau care miorlaie ca pisicul atunci cand se cere la litiera ! Am auzit ca un fost amic de-al meu a reusit marea performanta de a-i lua un interviu. Sau intermort. Ala de ma hulea ca de ce ma invart eu pe langa Sorescu ! Sorescu si alde Tontolan asta, realizati ? Cata impostura ! Cata impostura atata drama. Aiurea, nicio drama, astia nici nu stiu pe unde calca, li se pare ca soarele incetineste cand trec ei pe strada, li se pare ca au dreptate mereu si ca au un medicament pentru orice.
Asa mi s-a intamplat acum vreo zecimala de secol cand ma luasem de un derbedeu de reporter frenetic care, nitam-Nissan, imi trimisese o avocatica de-asta, de ultima ploaie de mai, ca sa ma sparie cu procestele. Ca vezi dumneata : „imagine”. Se citeste cum se scrie, nu are vreo legatura cu Beatles, fereasca Dumnezeu ! Adica un soi de amagire si de neizbavire la oglinda. Prejudiciu inalt, tremurator si nepatruns, ca un sughit din senin. Infrangere inchipuita. Ii terfelesti existenta, ca si cum ea, existenta asta ar fi zvacnetul inutil si asmutirea intempestiva a cate unei nulitati de-astea de lista, aburcata de servicii pe stecla televizorului si pe coltul de hartie creponata al cate unui partidulet de ocazie. Adica de la solduri. Una dintr-astea, Comora-Pomarlanca, din Ciulnita, a fost prinsa cu ocaua mica, si-a luat case de aneleu desi nu avea dreptul, mare lucru, parca prostul ala de actor-corp-ansamblu, Arsicinel, nu a luat si el o pipota peste rand ? Ce mare inginerie ? Fapt pentru care ameninta ca daca nu stiu ce, vin imediat Expectanta si Costel ! Expectanta justificata, auzi Frant ?! Plus barbac-su, care e prezentator de hala, apare la tembelizor la Abces indirect. Sireaca, face si ea vorbire, ca asa sunt invatati astia, de-acum. Exact ca economistii de gang ce construiesc in forfota capitalismul si piata cu economia socialista si cu economia politica, manualul de liceu, ca doar atat au invatat.
Imagine, auziti ! Nu, baietasi si fetite pofticiosi, -oase de glorie infantila in vrac, nu imagine, voi nici umbra nu lasati !
