Zici ,,heduri“, zici leduri si intelegi ce te taie capul!
Intr-o dimineata, ascultand auto-moto-velo-radioul (numai acolo gasesti posturi umplute cu multi discoboli-jockey ce clampane vrute si mai putin vrute) am auzit surprinzatorul cuvant ,,heduri“. La inceput l-am asociat cu leduri si ochii, tust, la baterie! Nici o problema, bateria, luata cu o saptamana in urma de la Acumulatorul ESA, S-A descarcat. Ca asa-i la noi!
Ce sa-i faci, preluam necritic si anglofon tot felul de neologisme ce purced direct de pe tot soiul de marci sau deutsche marci. Deci confundam de multa vreme marfa cu ambalajul. Asa a putut aparea vorba ,,heduri“, de la head-lines (asta n-o fi vreo companie placuta de zbor planat?). Ce vrea sa insemne asta? Ca baietii nu-s cu ,,hedurile“ acasa si ca au senzatia caragialeana cum ca Europa e cu ochii mijiti asupra noastra. Si unde nu-i ,,hed“, vai de lines!
Ca ,,heduri“, canalul Eurosport a prezentat destul de minutios turneul ATP de la Bucuresti. (Fie vorba intre noi, dupa Michael Jackson si World Cup, cam singurele evenimente ce ne-au facut sa sarim la ,,hed“!). ( … ) Tot la acest capitol, daca te apuci sa-ti arunci privirea prin Bucurestiul de azi, ziua, vezi cat e de impopotonat. Langa un edificiu cutare (evident mizer, dar cu oarece patina orientala) apar tot felul de ,,heduri“ plombate ca vai de lume, lume! De zeci de ori mai imbecile decat megaliticele lui nea Nicu. Bucurestiul, oras calibrat doar pentru o jumatate din locuitorii pe care ii are, arata oricum ca dupa un cutremur din Beirut, darmite de-acum incolo! Tot felul de prespalati in economia de piata (neagra) vin si ne impuiesc vederea in alte feluri de receptii si intruniri tovarasesti, cu oameni de cultura si odihna, ziaristi, numeros public. Ce-or discuta ei intre ei? Mai nimic, fiindca daca ar fi vazuti din avion, nici nu se ridica pana la genunchiul Evropii. Noroc cu imaginea bisericii Stavropoleos, ca-i mereu la meteo pe Euronews. In rest, tot acolo, copiii strazii (tema predilecta a unora si a altora) adapostiti in blocuri tapetate cu familii inimoase. Heduri, deh!
Iaca-asa scriam prin anii 1994 – 1995 in „Adeverul lateral si artistic” (spun asa, ironic, desi epoca nu era deloc astfel, tot dusmanoasa, dar parca totusi ceva mai contondenta!) intr-o rubrica pe care mi-o daduse CTP-ul, pe vremea aceea prieten si sef-redactor al respectivei gazete, care chiar era de citit. Din nefericire, textul poate fi republicat si acum, cu mici aduceri la zi. Vorbele de pe atunci, „heduri” si, mai ales, innabusitorul „deci” nu au mai prins la vulg. Acum a aparut la moda „selfie”, o alta predispozitie nevrotica!
Dar ideea de a te crede in vizorul Ooropei si de a avea si tu falitii tai ca ai ei, este cu cel putin o suta de ani mai veche decat textul de mai sus. Acum, in momentul vorbirii, avem „breiching niuz”, niste covoare de iuta care zburda pe site-uri sau pe burta tembelizorului si atrag atentia asupra acestei toante denumita Realitate. Din tufele ei apar personagii si dramolete nebanuite, trosnind focuri bengale de horn de mahala. Cutarica sade la discutii (discutii, aiurea, niste dari de mana si niscai bagari in seama!) cu mai marii lumii pe hol, inainte de intrarea in clasa sau in fata toaletei pentru baieti, ca toti smecherii care chiulesc dupa aia! Atat de penibil (jenibil, zice Razvan!) a mai fost prostarnacul de Turturac la nu’s ce consfatuire olimpica! Unde nu a fost ales nimic. Caci noi avem boala copilariei numita „management”, noi asezam manageri, exemplare de imprudenta si de somnolenta, fara nicio legatura cu domeniul. Tot ca si gestionarul coclit de la Basarabi, care nu a fost ardicat de subtiori in jilt decat in propria ograda, nu si la VETO sau NATO aia, „Nato franta ca ti-am dres-o”! Cine era atat de zgubilitic incat sa creada ca orice necalafatuit la minte poate sedea acolosa ? Alde Fonta ala, magazioner sau electrician sau strungar de stana? Fereasca Dumnezeu! Alergam cu limba scoasa dupa vreo recunoastere internationala, suspinam si ne chircim in ulita doar-doar ne-o vedea cineva!
Neavand niciun fel de traditie, ci numai o spoiala de emancipare, contestam imediat electiunile, ca tot le doream libere, macar de prejudecati! Abia ce l-au ales pe alde „Nime-n drum sau in papusoi” la FRF, gata, apare Regele Gooolll si haraie. Haraie submediocru si farar cuvinte din gatita jumulita si plina de ranchiuni pastorale. Spilul este evident abscons, gainarii aia cu zurgalai de aur fura popriti la mitica si mititica ! Zdruncinata si tumefiata Realitate traim ! Cred ca-i de fapt fictiune care nici nu va ramane consemnata undeva! Douazeci si cinci de ani aruncati!
