Oameni buni, asa as fi vrut sa incep. Si era un fel de poanta care trimitea la reciproca legitimare a gazetarusilor (bine denumiti de catre un prieten: „ziarici”!) si a politicienilor („politruci”, cum prost dar destul de plastic se exprima un ingaimat!).
Astia se invitarisesc unii pe altii la tocsoaie de birt, disponibile si complet nepregatite, unde isi etaleaza o trufie porceasca pe o musama de vorbe lipsite complet de greutate. Prostovani ingramaditi, si o categorie si cealalta, trag la jugul existentei lor palide doar foloase necuvenite si interese. Discutii profunde, bre, nu te incurci cu aceste curci plouate si poluate, discutiuni elevate dom’le, de tipul celor din pisoarele unor aeroporturi de tranzit ! O vorba inteligenta, un proiect de ceva, schimbarea macar a unui bilet de intrare la un muzeu prestigios, nimic, doar vorbe in vant, eructatii incendiare si flatulatii propagandistice. A aparut, dupa moda telegramelor de dinainte, confectionate de la nivelul unei scoli generale de comuna pana la ministere si organizatii obstesti, o epidemie de epistole nesarate, care arata doar golul istoric din capul emitentilor. Polimerii tovarasei Leana, chiar fara gesturi protocolare, chiar regizati de altii erau mai interesanti, mai bine struniti in fraze si mult mai plini de intelepciune decat banalitatile intristate incluse printre randurile semnate de acesti sfertodocti sub acoperire.
Asa as fi inceput si as fi continuat cu mirarea nesabuita la aflarea astei stiri, ca suntem o tara de stiri si de brecniuzuri spuse printre uluci. Auzi dumneata, saptche sute de ziaristi? Mai, sa fie, dar de unde boalelor or fi atatia? Ca eu nu vaz mai mult de vreo zece, hai douazeci! Sarbu e ziarist? Toti aia carora le-a dat din palma malai, firimituri, confetti si urluiala la posturile lui trash si la gazeturile de scandal soporific se intituleaza asa? Mandruta, ala care ii citea, nici macar nu era in stare sa i le puna, niste intrebari lui mos Tache Brucan, e asa ceva? Sau alt dobitoc, „Dobitocul national”, cum il gratuleaza sugestiv un bun prieten pe Rages Bolovan ala, imbecilul ala cu doua prenume, Dragos Vlaicu Rares Litovoi Bogdan Menumorut etc? Din ce vagauni securistice de tip nou au iesit astia? Aceste eczeme artagoase, suficiente si molfaitoare care diminueaza timpul nostru extrem de pretios si pretentios? Ce au realizat astia, acesti pogonici nepoliticosi, in afara unui gard de sarma amplasat in fata unei vile de neam prost, cum era peisajul din mijlocul caruia inota dispus la suferinta frenetica dezvelitul Turcescu? Nimic. Neantul pur, vorba lui Calinescu!
Si as fi ajuns si la conceptul de „lume buna”, care stie sa acceseze educatia in famelie, stie sa gajaie principial si sa se tolaneasca elegant pe forma bancnotelor! Precum si categoria adiacenta a neoamenilor de afaceri marunte, buticari cu tafna de miliardarosi de cumetrie. Ai de se uita chioras la tine din parbrizul gipanului si de la inaltimea celularului sudat de urechea bleaga, flencanind pe langa o minte naclaita in vanitate de responsabil de aprozar! Adeca la alde unii ca Basescu, fratelii astia doi, sifonati pe razatoarea Istoriei! Daca lume buna inseamna soferii de vapoare, macaragioacele portuare si lenjaresele, copiii retardati si fetele de femei de serviciu, care au „preocupari profesionale” de strada, suntem cineva de notorietate multiculturala in Sud-Estul asta de aici! Radeam de nea Nicu sau de Gheorghiu-Dej, pai aia chiar aveau meserii, erau artizani, unde mai gasesti azi un cizmar ca lumea, nu ca Albu asta, ca sa-ti puna blacheuri? Sau chiar un ceasornicar ca bunicul lui Santa Klaun, de-si lua consiliereasa pe celebra Vasschiri? Dragi cititori, am ginit-o de aproape, asta-i mai proasta decat o curea de ceas de vinilin! Daca tot vrea personal ingrijitor mai bine si-o lua pe Bica aia, ca tot se lauda ca nu are ticul de a trage pe nas sau de a duce de nas, ceva in sensul asta ! O ruga sa puna muraturi, sa cumpere mobila ecologica si sa aseze borcanele si ligheanele in raft, lucruri de mare importanta pentru o administratie prezidentiala!
Dar de vreo doua zile tot aud cum se mai estompeaza in umbra si in linistea de dincolo de moarte cate un prieten drag, cu care am destelenit o portiune de viata! A plecat Cemeseul, Cornelia Maria Savu, cea care mi-a predat functia de organizator al sedintelor cenaclului „Junimea” al facultatii noastre, coordonat de Mosu Croh! Un suflet foarte frumos, discret, deschis, o poeta foarte sensibila, angajata mereu intr-o derivatie de bun-simt si de caldura autentica, nu contrafacuta! A plecat, vai, dragul meu Sorin Preda, nepotul cu acelasi nume, prozator de integral talent, observator extraordinar al vietii de cenusa de acum, jurnalist de mare precizie! Dumnezeu sa-i aseze in Biblioteca Limbii Romane! Ambii veneau din No(r)dul mladios al Moldovei, nascuti acolo, chit ca Sorin avea pedigriu morometian. Moare generatia noastra, moare tineretea noastra dezbracata brutal de un ev de mucava, cu personaje de hartie creponata ! Si noi ne risipim in cazneli si in cotonogeli mizere.
