Sarbatoarea de pe 20 decembrie, inchinata Sfantului Ignatie al Antiohiei, este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ignatul porcilor sau Inatoarea, si este o imbinarea a practicilor pagane cu cele crestine.
IGNAT. Sfantul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia si martir al Bisericii este unul din cei mai de seama parinti apostolici. Pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos, a fost aruncat in arena si sfasiat de lei, in jurul anului 110, in timpul domniei imparatului Traian. O parte din moastele Sfantului se afla in Catedrala episcopala din Galati, la Schitul Darvari din Bucuresti si la Manastirea Tismana.
Peste aceatsa sarbatoare s-a suprapus, insa, un cult precrestin, ziua de 20 decembrie fiind patronata de o pereche de reprezentari mitice: Ignatul si Inatoarea.
“Ca reprezentare mitica, Ignatul reuneste mai multe atribute, el este un spirit al belsugului si un vestitor al sarbatorii mari care urmeaza, figura sa fiind probabil contopita cu o divinitatea precrestina solara. De altfel aceasta legatura este sugerata si de semantica numelui (ignis inseamna foc) si cu practicile care au loc in aceasta zi: sacrificiul animalului si trecerea acestuia prin foc”, a declarat etnologul Ania Moldoveanu, potrivit rtv.net.
In legende si povestiri populare, Ignatul apare in calitatea de sfant facator de minuni sau de conditie umila din care iese cu ajutor divin.
Porcul, simbol vechi al norocului, belsugului si fertilitatii, a devenit o emblema a sarbatorii si chiar a patronului ei crestin.
Potrivit credintei populare, Ignatul apare femeilor care torc, perie canepa sau spala in aceasta zi si le chinuie sau chiar ucide pe cele care fac treaba. In aceasta zi se lucreaza numai pana cand femeile aud tipand porcii.
Ziua de Ignat are si un patron feminin, conform traditiei, nevasta lui Ignat, denumita Inatoare. Aceasta este reprezentata ca o femeie mostruoasa care opareste mainile femeilor care torc sau le mutileaza si le ia vlaga.
Obieciuri si traditii de Ignat
In ziua de Ignat, pe 20 decembrie, are loc taiere a porcilor. “Taiatul porcului, activitate la care participa intreaga familie, era supus unor restricții rituale complexe: porcii se taiau in zorii zilei sau dimineata; animalul era stropit cu apa sfintita si asezat cu capul spre rasarit; pe frunte sau pe ceafa se cresta cu cutitul o cruce pe care se presara sare; din carne se pastra cate o bucata de carne care se daruia Sf. Ignat”, a mai spus etnologul, potrivit sursei citate.
„Femeile aveau o grija deosebita pentru capul si picioarele porcului, folosite la piftii (aituri sau racituri), preperat traditional care asigura sporul si sanatatea animalelor in gospodarie si se impartea ca ofranda pentru cei morti”, a subliniat Ania Moldoveanu.
Ansamblul ritual al taierii porcului este incheiat prin masa comuna, numita “pomana porcului”.
In ziua de Ignat nu se lucreaza, se taie porcul si se crede ca cine nu are porc gras de Craciun nu a cunoscut fericirea. Dar, potrivit traditiei, la taierea porcului nu trebuie sa fie de fata oameni milosi, intrucat porcul va muri greu si carnea lui nu va mai fi buna.
In ziua lui Ignat e bine sa vezi sange, ca sa fii ferit de boli. Cine nu are porc trebuie sa taie macar o gaina.De asemenea, femeile nu lipesc, nu cos, nu taie cu foarfeca pentru ca porcii sa nu rame in batatuta sau sa rupa rufele peste an, iar hainele cusute in aceasta zi vor da junghiuri celui care le poarta.
Sursa: rtv.net
Foto: tion.ro
